Evrei 11:7-16

Prin credință Noe, fiind avertizat cu privire la lucruri care încă nu se vedeau, a pregătit, plin de reverență, o arcă pentru a-și salva familia. Prin aceasta a condamnat el lumea și a devenit un moștenitor al dreptății care vine prin credință. Prin credință a ascultat Avraam când a fost chemat să meargă spre un loc pe care urma să-l primească drept moștenire și a plecat fără să știe unde se duce. Prin credință s-a așezat el în țara promisiunii, ca într-o țară străină, locuind în corturi cu Isaac și Iacov, moștenitori împreună cu el ai aceleiași promisiuni. Căci el aștepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect și constructor este Dumnezeu. Prin credință și Sara însăși, chiar dacă nu putea rămâne însărcinată și trecuse de vârsta la care putea avea copii, a primit putere să procreeze deoarece L-a considerat credincios pe Cel Ce a promis. De aceea, dintr-un singur om, și acesta aproape mort, s-au născut urmași atât de numeroși ca stelele cerului și fără număr ca nisipul de pe țărmul mării. În credință au murit toți aceștia, însă fără să primească lucrurile promise, ci doar le-au văzut de departe, le-au salutat și au mărturisit că sunt străini și peregrini pe pământ. Cei care vorbesc în acest fel arată că sunt în căutarea unei patrii. Dacă ei s-ar fi gândit la țara din care au plecat, ar fi avut vreme să se întoarcă în ea, însă ei tânjeau după o țară mai bună, adică una cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rușine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei.