Geneza 29:1-14

Apoi Iacov și-a continuat călătoria și s-a dus în țara fiilor Estului. El s-a uitat și, iată că pe câmp era o fântână, iar acolo, lângă ea, se odihneau trei turme de oi, căci din acea fântână erau adăpate turmele. Pe gura fântânii era o piatră mare. Când toate turmele erau adunate acolo, păstorii rostogoleau piatra de la gura fântânii și adăpau oile. Apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii. Iacov i-a întrebat: ‒ Fraților, de unde sunteți? Ei au răspuns: ‒ Din Haran. El i-a întrebat: ‒ Îl cunoașteți pe Laban, nepotul lui Nahor? Ei au zis: ‒ Îl cunoaștem. Iacov i-a întrebat: ‒ Este sănătos? Ei au răspuns: ‒ Este sănătos. Iată, Rahela, fata lui, vine cu oile. Atunci Iacov a zis: ‒ Iată, mai este mult din zi; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpați oile, apoi duceți-vă și pașteți-le iarăși. Ei au răspuns: ‒ Nu putem până când nu se vor aduna toate turmele și păstorii vor rostogoli piatra de pe gura fântânii. Atunci vom adăpa oile. În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea. Când a văzut-o pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și când a văzut turma lui Laban, Iacov s-a apropiat de fântână, a rostogolit piatra de pe gura fântânii și a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale. El a sărutat-o pe Rahela și a plâns. Iacov i-a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei și că este fiul Rebecăi. Atunci ea a alergat și l-a înștiințat pe tatăl ei. Când a auzit vestea despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să-l întâmpine. L-a îmbrățișat, l-a sărutat și l-a adus în casa lui. Iacov i-a istorisit lui Laban toate aceste lucruri. Apoi Laban i-a zis: „Cu siguranță tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!“. Și Iacov a stat la el timp de o lună.