Dar un om pe nume Ananias, a vândut o proprietate împreună cu soția lui, Safira, și a păstrat pentru sine o parte din preț, cu știrea soției lui. Apoi a adus cealaltă parte și a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Ananias, de ce ți-a umplut Satan inima ca să-L minți pe Duhul Sfânt, păstrând pentru tine o parte din prețul terenului? Dacă rămânea nevândut, nu rămânea el al tău? Și, după ce a fost vândut, nu erau banii la dispoziția ta? De ce ai pus la cale acest lucru în inima ta? Nu pe oameni i-ai mințit, ci pe Dumnezeu!“.
Când a auzit Ananias aceste cuvinte, a căzut și și-a dat suflarea. O mare frică i-a cuprins pe toți cei ce auziseră aceste lucruri. Cei tineri s-au ridicat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au înmormântat.
Cam după trei ore, a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase.
Petru a întrebat-o:
‒ Spune-mi, cu atât ați vândut terenul?
Ea i-a răspuns:
‒ Da, cu atât.
Atunci Petru i-a zis:
‒ De ce v-ați înțeles între voi să-L puneți la încercare pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au înmormântat pe soțul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine!
Atunci ea a căzut deodată la picioarele lui și și-a dat suflarea. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; ei au dus-o afară și au înmormântat-o lângă soțul ei. O mare frică a cuprins toată biserica și pe toți cei ce auziseră aceste lucruri.
Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor. Toți se adunau în același gând în Porticul lui Solomon și niciunul din ceilalți nu îndrăznea să li se alăture, deși poporul îi lăuda foarte mult. Totuși, numărul celor ce credeau în Domnul, o mulțime de bărbați și femei, se mărea tot mai mult. Oamenii îi scoteau chiar și pe străzi pe cei neputincioși și-i puneau pe tărgi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste vreunul dintre ei. Mulțimea se aduna și din cetățile din jurul Ierusalimului, aducându-i pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate. Și toți erau vindecați.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
