Faptele Apostolilor 16:16-40

Într-o zi, în timp ce ne duceam spre locul de rugăciune, ne-a întâlnit o sclavă care avea în ea un duh de divinație și care, prin ghicire, aducea mult câștig stăpânilor ei. Ea mergea după Pavel și după noi și striga: „Acești oameni sunt slujitori ai Dumnezeului celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii!“. Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Atunci Pavel, supărat, s-a întors și i-a zis duhului: „Îți poruncesc în Numele lui Isus Cristos să ieși din ea!“. Și a ieșit chiar în ceasul acela. Când stăpânii ei au văzut că speranța lor de câștig s-a dus, i-au apucat pe Pavel și pe Silas și i-au târât în piața publică, înaintea conducătorilor. I-au adus înaintea magistraților și au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură cetatea! Sunt iudei și vestesc niște obiceiuri pe care nouă, romanilor, nu ne este permis nici să le primim, nici să le practicăm!“. Mulțimea s-a ridicat și ea împotriva lor, iar magistrații le-au sfâșiat hainele și au poruncit să fie bătuți cu nuiele. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind gardianului să-i păzească bine. Primind un astfel de ordin, gardianul i-a aruncat în carcera închisorii și le-a legat picioarele în butuci. Pe la miezul nopții, Pavel și Silas se rugau și-I cântau imnuri lui Dumnezeu, iar ceilalți deținuți îi ascultau. Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii. Toate ușile s-au deschis dintr-odată și fiecăruia i s-au dezlegat lanțurile. Gardianul închisorii s-a trezit și, când a văzut că ușile închisorii erau deschise, și-a scos sabia ca să se omoare, crezând că deținuții au fugit. Pavel însă a strigat cu glas tare: ‒ Să nu-ți faci niciun rău, căci suntem toți aici! Atunci gardianul a cerut făclii, s-a repezit înăuntru și a căzut tremurând înaintea lui Pavel și a lui Silas. Apoi, conducându-i afară, a zis: ‒ Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? Ei i-au răspuns: ‒ Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și familia ta! Și i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât și tuturor celor din casa lui. Chiar la ora aceea din noapte, gardianul închisorii i-a luat și le-a spălat rănile. Apoi au fost botezați imediat, el și toți ai lui. După aceea i-a dus în casa lui și le-a pus masa. Și s-a bucurat foarte mult, împreună cu toți cei din casa lui, pentru că a crezut în Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, magistrații i-au trimis pe ofițeri să-i spună gardianului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“. Gardianul închisorii i-a transmis lui Pavel următoarele cuvinte: ‒ Magistrații au trimis ordin să fiți eliberați! Acum, deci, ieșiți și duceți-vă în pace! Însă Pavel le-a zis ofițerilor: ‒ Ne-au bătut în public, fără să fim judecați, pe noi care suntem cetățeni romani, ne-au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne alunge pe ascuns? În niciun caz! Să vină ei înșiși să ne ducă afară! Ofițerii au transmis aceste cuvinte magistraților. Aceștia s-au temut când au auzit că ei erau cetățeni romani și au venit să-i liniștească. I-au condus afară și i-au rugat să plece din cetate. Au ieșit din închisoare și s-au dus la Lidia, iar după ce i-au văzut și i-au încurajat pe frați, au plecat.