Iar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci predicarea noastră este în zadar și în zadar este și credința voastră. Mai mult, noi suntem găsiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, pentru că am depus mărturie despre Dumnezeu că L-a înviat pe Cristos, pe Care, de fapt, nu L-a înviat, dacă într-adevăr cei morți nu sunt înviați. Căci, dacă morții nu sunt înviați, atunci nici Cristos n-a fost înviat, iar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci credința voastră este inutilă, iar voi sunteți încă în păcatele voastre. Prin urmare, și cei care au adormit în Cristos sunt pierduți. Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus speranța în Cristos, atunci suntem cei mai jalnici dintre toți oamenii!
Însă acum, Cristos a fost înviat dintre cei morți, fiind primul rod dintre cei care au murit. Căci, având în vedere că moartea a venit printr-un om, tot printr-un Om a venit și învierea dintre cei morți. Căci așa cum, în Adam, toți mor, tot astfel, în Cristos, toți vor fi înviați, însă fiecare la rândul lui. Primul rod este Cristos, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Cristos. După aceea va veni sfârșitul, când El Îi va încredința Împărăția lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi distrus orice conducere și orice autoritate și putere. Căci El trebuie să domnească până când Își va supune toți dușmanii. Ultimul dușman care va fi distrus este moartea. Căci El „I-a supus totul“. Dar, când se spune că totul I-a fost supus, este limpede că în afară de Cel Ce I-a supus totul. Când totul Îi va fi fost supus, atunci Însuși Fiul I Se va supune Celui Ce I le-a supus pe toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți.
Altfel, ce vor face cei care sunt botezați pentru cei morți? Dacă morții nu sunt înviați deloc, de ce mai sunt botezați ei pentru cei morți? Și de ce suntem noi în pericol tot timpul? Sunt în pericol de moarte în fiecare zi. Acest lucru este sigur, fraților, întocmai ca lauda pe care o am cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru. Dacă m-am luptat doar în felul oamenilor cu „fiarele“ în Efes, care este câștigul meu? Dacă cei morți nu sunt înviați, atunci:
„Să mâncăm și să bem,
căci mâine vom muri!“.
Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune!“.
Veniți-vă în fire cum se cuvine și nu mai păcătuiți. Căci unii dintre voi trăiesc în ignoranță față de Dumnezeu. Spre rușinea voastră o spun.
Dar va întreba cineva: „Cum sunt înviați cei morți? Și cu ce fel de trup vor veni?“. Nesăbuitule! Ceea ce semeni tu, nu este adus la viață dacă nu moare mai întâi. Și când semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar o sămânță simplă, poate de grâu sau de orice altceva. Dar Dumnezeu îi dă un trup, așa cum dorește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei. Nu orice trup este la fel: ci unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor. Există și trupuri cerești și trupuri pământești. Dar alta este gloria celor cerești și alta a celor pământești. Alta este gloria soarelui, alta este gloria lunii și alta este gloria stelelor, iar o stea diferă de alta în ce privește gloria.
Tot așa este și cu învierea celor morți. Trupul este semănat în putrezire, dar este înviat în neputrezire. Este semănat în dezonoare, dar este înviat în glorie. Este semănat în slăbiciune, dar este înviat în putere. Este semănat un trup firesc, dar este înviat un trup spiritual. Dacă există un trup firesc, există și unul spiritual.