Versete biblice populare din Apocalipsa 19

Partajează

E timpul să ne bucurăm, Veseli să fim, slavă să-I dăm, Căci este nunta Mielului Și iată că soția Lui E gata și s-a pregătit

Pe coapsă și pe strai, scria Numele care Îl avea, Și-anume, „Domn al domnilor” Și „Împărat al tuturor”.

Apoi – la fel ca într-un vis – Mi-a apărut cerul deschis Și un cal alb, eu am zărit. Acela cari l-a călărit, „Cel credincios” este chemat, Precum și „Cel adevărat”. De El, sunt toate, judecate, Căci El se luptă cu dreptate.

Precum e para focului, Așa erau și ochii Lui. Pe cap, cununi, El a purtat, Care erau de împărat. Un nume, scris, El mai avea, Pe care nimeni nu-l știa, Pentru că numele acel E cunoscut numai de El. Haina, care-i de El purtată, Era, în sânge, înmuiată, Iar „Al lui Dumnezeu Cuvânt” Este al Său Nume, Preasfânt – Sau altfel spus, Numele Lui, Este „Cuvântul Domnului”.

Din a Lui gură, se vedea Cum că o sabie ieșea, Pe Neamuri, ca să le lovească Și-n urmă, să le cârmuiască, Cu un toiag de fier. El are, Apoi, să calce, în picioare, Teascul cu vinul de furie – Teascul cu vinul de mânie – Al Celui care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu.

Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.