Versete biblice populare din Psalmii 139

Partajează

Te laud, pentru toate cele Pe care le-ai făcut, căci iată, Sunt o făptură minunată. Sufletul meu a cunoscut Lucrările ce le-ai făcut, Căci ele au fost mari, mereu.

Mă cercetează, Domnul meu, Să îmi știi inima mereu! Mă-ncearcă, Doamne, căci doresc Să afli ceea ce gândesc! Vezi dacă sunt pe-o cale rea Și fă ca pasul meu să stea Pe calea care-Ți place Ție Și duce către veșnicie!

Rărunchii, Tu mi i-ai făcut, Iar al meu trup, Tu l-ai țesut În pântecele mamei mele.

Pe când încă un chip n-aveam, Pentru că doar un plod eram, A Ta privire m-a văzut Și-n a Ta carte ai trecut Zilele care rânduite Mi-au fost, pentru a fi trăite.

Doamne, mereu mă cercetezi Și mă cunoști, căci Tu mă vezi.

Dar încotro, Doamne, s-apuc, Departe-apoi ca să mă duc? Unde să fug, ca să pot sta Departe-apoi, de Fața ta?

Când mă ridic sau când stau jos, Tu-mi pătrunzi gândul, ne-ndoios.

Cuvintele pe cari am vrut Să le rostesc, Tu le-ai știut, Căci Tu, în toate, ai pătruns Și nu Îți e nimic ascuns.

Știi când mă culc, vezi pasul meu, Știi calea-n care umblu eu.