Versete biblice populare din Filipeni 2

Partajează

Din duh de ceartă – eu vă zic – Nimeni să nu facă nimic. Pentru o slavă ce se-arată A fi deșartă, niciodată, Nimica să nu faceți voi, Ci, în smerenie, mai apoi, Să îl privească fiecare, Pe altul, ca fiind mai mare. Necontenit, să căutați, Folosul altora, dragi frați.

Gândul acesta, ne-ncetat – Cari în Hristos a fost aflat, Să îl aveți, în voi, mereu.

Măcar că al lui Dumnezeu Chip, îl avea, El n-a luat, Ca pe un lucru de-apucat, Faptul că El se dovedea, Cu Dumnezeu, asemenea, Ci dimpotrivă, S-a lăsat, Pe Sine însuși, dezbrăcat, Luând un chip al robilor, Asemenea oamenilor. La-nfățișare-a fost găsit, Ca și un om. El S-a smerit Și S-a făcut ascultător, Până la moarte – fraților – Și încă moartea ce-o aduce Doar răstignirea, de pe cruce.

Pentru că numai Dumnezeu E Cel care lucrează-n voi, Dând fiecăruia apoi – După plăcerea Lui – voință, Înfăptuire, biruință.

De-aceea, L-a și înălțat, Nespus de mult, și-apoi I-a dat Un Nume nou, chiar Dumnezeu, Nume cari, mai pe sus, mereu, Este, față de orice nume Aflat sub soarele din lume. În acest Nume-al lui Iisus, Orice genunchi – din cer, de sus, Din lume sau de sub pământ – Se va pleca. Limbi, câte sânt, Vor trebui ca să vorbească Și astfel, să mărturisească, Spre slava Tatălui de Sus, Faptul că Domnul e Iisus.

Pe toate, să le împliniți, Fără ca însă, să cârtiți, Fără vreo urmă de-ndoială Și fără nici o șovăială, Căci astfel doar, vă dovediți, Cum că sunteți neprihăniți, Sunteți curați și că, mereu, Fii Îi sunteți, lui Dumnezeu, În mijlocul unui neam care E de-o ticăloșie mare Și e stricat – în el apoi – Lumini, în lume, fiind voi

Deci prea iubiților, precum M-ați ascultat mereu, și-acum, Aș vrea ca să mă ascultați Și ne-ncetat, să căutați Ca mântuirea ce-o aveți, Până la capăt, să puteți Ca să o duceți fiecare – Cu frică și cutremur mare – În fiecare zi din viață, Nu numai când sunt eu, de față. Faceți acest lucru, mereu