Nădejdea mea-i în Cel de Sus,
Și știu, într-adevăr, prea bine,
Că nu voi fi dat de rușine –
Apoi – în față-I, cu nimic.
De-aceea, pot ca să vă zic,
Cum că Hristos, întotdeauna,
În al meu trup, va fi într-una,
Cu îndrăzneală, proslăvit
Prin viața mea, necontenit;
Și proslăvit, de-asemenea,
Va fi El și prin moartea mea.