Versete biblice populare din Marcu 4

Partajează

Învățătorul S-a sculat Și vânturile le-a certat, Iar mării, aspru, i-a vorbit: „Taci! Fără gură!” S-au oprit – Îndată – valuri, vântul tare, Coborând liniștea, pe mare. Apoi le-a zis: „De ce sunteți Așa fricoși? Tot nu aveți Credință-n voi?” Dar ei tăceau

Și-nspăimântați, se întrebau: „Cine e Acest om, de care, Ascultă chiar și vânt și mare?!”

Corabia. El sta culcat, La cârmă, unde-a adormit. Când ucenicii L-au trezit

El le-a mai zis: „Atenți să fiți: Cu ce măsură folosiți, Primi-veți ce-aveți de luat, Precum la alți-ați măsurat.

El a mai spus: „Împărăția Lui Dumnezeu, e ca și glia, În care-un om a aruncat Sămânță, când a semănat. Fie că-i treaz ori ațipește, Acea sămânță încolțește Și se înalță de sub glie, Însă, cum crește, el nu știe.

De-aveți urechi, nu vă e greu Să înțelegeți ce-am spus Eu!”