Versete biblice populare din Marcu 10

Partajează

Pentru că Fiul omului Nu a venit spre-a fi slujit, Ci El, pe alții, i-a servit Și pentru mulți – viața Sa – are S-o dea spre-a lor răscumpărare.”

Discipolilor Săi, le-a spus: „La oameni, ce-i cu neputință, La Dumnezeu e cu putință.”

Iisus a zis: „Mergi liniștit! Credința ta, te-a mântuit!” Când a sfârșit de cuvântat, Orbul acel și-a căpătat Vederea, iar apoi, s-a dus, Grăbit, pe urma lui Iisus.

Deci, ascultați cuvântul Meu: Ceea ce Domnul Dumnezeu A-mpreunat, să nu despartă Omul, voind o altă soartă!”

Iisus a mai adăugat, După ce, țintă, l-a privit: „De-un lucru doar, mai ești lipsit. Du-te și vinde tot ce ai, Și-apoi, la cei săraci, să dai. Așa, o să-ți aduni, în cer, Comorile. Atât îți cer! De n-ai nimic a te mai ține, Ia-ți crucea, și hai după Mine!”

„Să-Mi spui dar, ce dorești să fac”, Zise Iisus, „să-ți fiu pe plac?” „Rabuni” – orbul I-a răspuns – „Din bezna mea, de nepătruns, Mă scoate! Dăruie-mi vederea, Căci doar la Tine e puterea!”

Nu vreau ca să văd, între voi, Așa ceva. Acela care Dorește a fi cel mai mare, Acela trebuie să știe Ca sluga tuturor să fie.

Împărăția Domnului, Nu va fi dată omului, Decât atunci când va să știe Precum e un copil să fie, Și-asemeni lui, să o primească. Altfel, nu o s-o dobândească Și nu va intra-n veci, în ea, Oricât de mult, omul ar vrea.”

Mulți, dintre cei dintâi de-acum, Cei de pe urmă-or fi; precum, Cei de pe urmă au să vie Și cei dintâi, ei au să fie.”

Dar când a fost lumea zidită, „Domnul, o parte bărbătească, Făcu, și una femeiască. De-aceea, omul va lăsa, Pe tatăl și pe mama sa, De soața lui să se lipească, Și-un singur trup s-alcătuiască.”