S-a ridicat și, buimăcit,
De toate câte le-a aflat,
Mantaua el și-a sfâșiat
Și și-a tuns capul. Prăbușit
Cu fața la pământ, zdrobit
De-aste-ntâmplări, s-a închinat,
Lui Dumnezeu și-a cuvântat:
„Din pântece, gol, am ieșit
Când m-am născut, și e vădit
Că-n inima pământului,
Gol merg, prin voia Domnului!
Domnul mi-a dat, El mi-a luat:
Să fie binecuvântat,
În veci, Numele Domnului!”
Iov astfel – în vorbirea lui –
N-a spus nimica negândit;
Cu vorba, n-a păcătuit
În fața Domnului; n-a scos
Nici un cuvânt necuviincios,
Privind pe Creatorul său,
Ferindu-se de-a face rău.