„Vai împărate, domnul meu!
Oameni-aceștia, cum văd eu,
Un mare rău au săvârșit!
Pe Ieremia l-au zvârlit
În groapa ‘ceea, cu noroi.
El va muri de foamea-apoi,
Căci în cetate nu mai are
Nimeni, nimica, de mâncare.
Tu, împărate, ai aflat
Că pâinea ni s-a terminat!”
Când împăratu-a auzit
Lucrul acest, a poruncit
Slujbașului ce se vădea
Că e din Etiopia,
Fiind Ebed-Melec chemat:
„Să iei cu tine, imediat,
Treizeci de oameni, dintre cei
Care sunt slujitori ai mei
Și du-te de îl scoate-afară,
Ca nu cumva, apoi, să piară!”