Versete biblice populare din Ieremia 17

Partajează

Să fie binecuvântat Omul care își va avea, În Dumnezeu, încrederea Și ne-ncetat se dovedește Că-n Domnul doar, nădăjduiește! Pentru că un astfel de om Este asemeni unui pom Cari lângă ape e sădit. În rădăcini e întărit, Căci ele către râu se-ntind. Căldurile nu îl cuprind Când focul arșițelor vine. Al său frunziș verde se ține. Seceta, el n-o ia în seamă, Căci n-are de ce să se teamă. Când arșița, tot, ofilește, Doar el, nestingherit, rodește.”

„Inima e înșelătoare Și-asemenea rău voitoare. E cineva cari ar putea Să știe ce se-ascunde-n ea?”

„Eu, Domnul – cel care veghez Întotdeauna – cercetez Adâncul inimii. Doar Eu Încerc rărunchii, tot mereu, Și plată-i dau la fiecare, După purtarea ce o are. Astfel, răsplata tuturor E dată după rodul lor.”

„Domnul, astfel, a cuvântat: „Mereu să fie blestemat Omul acel ce va avea, Pusă în om, încrederea Și care sprijin și-ajutor Așteaptă de la muritor Și își abate, tot mereu, Inima, de la Dumnezeu! Omul acela, negreșit, Este ca un nenorocit Care se află în pustie Și nici nu vede, nici nu știe Când fericirea se arată, Căci a lui casă-i așezată În locuri arse, pustiite, Care nu pot fi locuite, Într-un pământ sterp și sărat.

„Doamne mă vindecă, de-ndat’, Și-atuncea fi-voi vindecat! Mă mântuiește, negreșit, Și-atuncea fi-voi mântuit! Căci pentru mine, Domnul meu, Slavă, doar Tu îmi ești, mereu!