Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește
În veșnicii și se vădește
Că al Său Nume este sfânt,
Mereu – a spus acest cuvânt:
„În locuri ‘nalte, Mă găsesc
Și în sfințenie locuiesc.
Dar sunt cu cel ce e zdrobit,
Cu omul care e smerit,
Căci cercetez inimi zdrobite
Și-nviorez duhuri smerite.
Nu vreau să mustru pe vecie
Și nici o veșnică mânie
Nu-Mi place și nu vreau să țin,
Când înainte-Mi, în leșin,
Cad suflete și-asemenea,
Duhuri pe care mâna Mea –
Precum se știe – le-a făcut,
În vremurile de-nceput.