Versete biblice populare din Exodul 2

Partajează

El l-a văzut că-i robit greu Și-atunci Și-a amintit Cel Sfânt, Că a făcut un legământ Cu-Avram, Isac și Iacov. El, Apoi, spre ai lui Israel Copii, ochii Și-a aplecat Și cunoștință a luat Atuncea, de acel popor, Precum și de necazul lor.

După mult timp, s-a întâmplat Că împăratu-atunci aflat Peste Egipt, să fi murit. Israelul era-nrobit Încă-n Egipt, gemând din greu, Sub al robiei jug, mereu. În deznădejde, a strigat Poporul, până s-a urcat Țipătul său, la Dumnezeu.

Copilul a crescut și-apoi, Mama îl duse înapoi, La fata Faraonului, Care i-a pus, feciorului, Numele „Moise” – tălmăcit, Înseamnă „Scos”; „căci L-am găsit La râu” – a zis ea – „colo jos, Și chiar din apă, eu l-am scos.” Pe-acel copil ce l-a găsit, Ea, al ei fiu, l-a socotit.

Fata lui Faraon a spus: „Acest copil trebuie dus La tine. Îl vei alăpta Și plată, tu vei căpăta!” Femeia, pruncul, și-a luat Și astfel, ea l-a alăptat.

Dar fiica Faraonului, În acea vreme, s-a-ndreptat Spre râu, să meargă la scăldat. Fetele care-o însoțeau, Pe malul apei se plimbau. Ea, între trestii, a zărit Acel sicriu și-a poruncit, Îndată, roabei, să se ducă Și-apoi, la ea, să îl aducă.

La casa ei, Moise-a crescut Și-atunci când mare s-a făcut, Pe frații săi el a dorit Să-i vadă. Astfel, a ieșit Și-a priceput ce munci făceau, Precum și ce viață duceau. Un Egiptean, el a văzut Pe-un frate-al său că l-a bătut. Atuncea, Moise s-a uitat În jur, iar când a constatat Că-i singur, el s-a repezit La Egiptean și l-a lovit, Furios, până când l-a răpus. După aceea, el l-a dus Și în nisip l-a îngropat. Apoi, spre casă, a plecat.