„Să nu-ți închipui tu, cumva,
Că numai tu te vei salva,
Dintre Iudei, căci locuiești
La curte și păzită ești!
Dacă acuma ai să taci,
Să nu gândești că rău ne faci,
Căci izbăvirea noastră vine
De-altundeva, chiar fără tine!
Dar tu, casa tatălui tău,
Nu veți putea, de acest rău,
În nici un fel, să vă feriți,
Ci toți aveți ca să periți.
Și spune-mi oare, cine știe,
De n-ai ajuns la-mpărăție,
Tocmai pentru această vreme?
Deci, nu ai pentru ce te teme!”