Versete biblice populare din Eclesiastul 12

Partajează

Acuma însă, stai și-ascultă Care-i sfârșitul tuturor, Cel al învățătorilor: Tu, teme-te de Dumnezeu! Păzește-I Legile, mereu! Să nu ieși din porunca Lui! Îndatorirea omului, Aceasta este; căci odată

Domnul va face judecată Și toate faptele-s aduse, Fiind apoi, în față-I, puse. Nimic din ce este ascuns, Nu-i pentru El de nepătruns. Va judeca, din jilțul Său, Ce-ai făptuit – bine sau rău.

Ascultă dar, îndemnul meu: Să-ți amintești de Dumnezeu, În anii tăi de tinerețe, Până n-ajungi la bătrânețe Când, apăsat de anii grei, Vei spune: „N-am plăcere-n ei”. Până când încă este soare Și până când lumină are Luna și stelele, șuvoi; Până când norii, după ploi, N-au să revină de îndată, Să-ntunece iar, bolta toată

Până când funia-mpletită Din fir de-argint nu-i dovedită Și trăinicie încă are, Iar aurul acel din care Vasul este făcut, există; Și până când, încă, rezistă Găleata de lângă izvor, Pentru-nsetatul călător; Până când roata de fântână Încă nu ți s-a rupt în mână; Până ești, încă, pe pământ; Până nu intri în mormânt Când duhul fi-va-napoiat Lui Dumnezeu, căci El l-a dat.

„O, lipsă de înțelepciune! Totul este deșertăciune!” – A zis, precum un om deștept