Din cer, deodată, a venit
Un sunet, ca un vâjâit
De vânt puternic, și-a umplut
Casa în care au șezut.
Atuncea, niște limbi de foc
Ivitu-s-au, în acel loc,
Peste întreaga adunare,
Și-n urmă, peste fiecare
Din cei prezenți, s-au așezat.
În felu-acesta, imediat,
De Duhul Sfânt, ei s-au umplut
Și-apoi, cu toți-au început –
Cum le da Duhul, să vorbească –
În alte limbi, să glăsuiască.