Când călărețul cel pe care,
Drept sprijin, împăratu-l are,
Aste cuvinte-a auzit,
Plin de dispreț, a glăsuit:
„Peste putință! Nu cred eu!
Chiar de va face Dumnezeu,
Mâine, ferestre-n cer, cumva,
Cum să se-ntâmple-așa ceva?”
Prorocul zise-atunci: „Nu crezi?
Ei bine, mâine ai să vezi
Tu însuți lucrurile-acele,
Însă nu vei mânca, din ele.”