Versete biblice populare din 1 Petru 4

Partajează

Dar mai presus de toate, vreau, Un sfat, acuma, să vă dau: S-aveți o dragoste fierbinte, Unii, de alții – țineți minte! – Pentru că dragostea, doar, poate, S-acopere multe păcate.

Ispravnici buni, fiind mereu, Ai harului lui Dumnezeu, Care-i atât de felurit; Voi – după harul dobândit – Unii, pe alții, vreau să știți, Că trebuie să vă slujiți.

Dacă vorbește cineva, Când va avea de spus ceva, Să folosească, tot mereu, Cuvintele lui Dumnezeu. Atunci când are cineva, Să îi slujească altcuiva, Slujirea trebuie-mplinită După puterea dobândită De-acela, de la Dumnezeu; Pentru ca astfel, tot mereu, Să fie Dumnezeu slăvit, Prin Cel ce fost-a răstignit, Deci prin Iisus Hristos, Cel care Și slavă și putere are, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor! Amin.

Din contră, dacă cineva Are să sufere, cumva, Pentru că el creștin se ține, Nu trebuie a-i fi rușine; Ci trebuie, pe Dumnezeu, Să-L proslăvească, tot mereu, Pentru-acest nume ce-l avem.

Iată sfârșitul tuturor – Al tuturor lucrurilor – Este aproate. Deci să știți, Ca înțelepți, mereu, să fiți, Și doar în rugăciune, voi Trebuie să vegheați apoi.

Deci prea iubiților mei frați, Vă rog ca să nu vă mirați Acum, de-această încercare, A focului acesta, care, În al vost’ mijloc, a venit, Căci el e felul potrivit, Ca fiecare-a fi-ncercat. Deci voi, ca de ceva ciudat, Să nu vă mai mirați, deloc, Când vă atinge acest foc. Ci dimpotrivă, încercați, Mereu, ca să vă bucurați Că parte ați avut apoi, De-a lui Hristos patimi, și voi, Ca-n urmă, bucuroși să fiți, Putând ca să vă veseliți, La arătarea slavei Lui, La revenirea Domnului.

De oaspeți, primitori să fiți, Voi între voi, și nu cârtiți

Deci, cei care, pe-al vieții drum, Pe voia Lui, suferă-acum, Mereu să se îmbărbăteze Și-apoi, să își încredințeze, Netemători, sufletul lor, În credinciosul Ziditor. În urmă, trebuie – oricine – Să facă doar ce este bine.”

„Astfel, dacă Iisus Hristos A pătimit aicea, jos – În trup – să vă-narmați și voi, Cu-aceleași gânduri mai apoi. Căci cu păcatul, a sfârșit Cel care-n trup a pătimit; Pentru că el, în vremea-n care, În trup – s-o mai petreacă – are, Va trebui ca să trăiască Nu după pofta omenească; Doar după voia Domnului, Își va trăi el, viața lui.

Dacă sunteți batjocoriți, Pentru-al Său Nume, fericiți Trebuie ca să fiți apoi. Ferice dar, este de voi, Pentru că Duhul Domnului – Adică Duhul slavei Lui – Se odihnește, peste voi.