Luca 21
21
Văduva săracă
1Chiar lângă visterie, sta
Iisus, cu-ai Săi, și se uita
La cei bogați, care veneau
Și, daruri, în ea, aruncau.
2O văduvă veni și ea
Și tot puținul ce-l avea,
Doi bani – întreaga-i avuție –
Îi aruncă, în visterie.
3Văzând-o ce-a făcut, Iisus,
Discipolilor Săi, le-a spus:
„Iată, vă spun adevărat,
Că astă văduvă a dat,
Mai mult, decât au dat toți cei
Care-au venit ‘naintea ei;
4Căci ei, doar din prisos, au dat,
În timp ce ea a aruncat,
Tot ce avea, în visterie –
Deși se zbate-n sărăcie –
Iar banul pe care-l avea,
Ca să trăiască-i trebuia.”
Nimicirea Ierusalimului și venirea Fiului omului
5Unii, din cei ce se aflau
Acolo – de Templu – vorbeau,
Cât de frumos e-mpodobit,
Cu pietre, și cum a primit
Daruri. Când auzi Iisus,
Vorbele lor, S-a-ntors și-a spus:
6„Curând, o vreme o să vie,
În care nu o să rămâie
Piatră pe piatră, așezată
Aici, fără a fi surpată.”
7Atunci, mulți – ce L-au ascultat –
Nedumeriți, au întrebat:
„Când, oare, au să se-mplinească
Toate? Ce semn o să vestească,
Ceea ce Tu, acum, ne-ai spus?”
8„Luați seama!” – zise Iisus –
„Să nu vă pomeniți, cumva,
Că vă înșeală cineva!
Mulți vor veni-n Numele Meu,
Spunându-vă: „Hristos sunt Eu!”
„Timpu-i aproape!” Nu-i credeți,
Iar după ei, să nu mergeți!
9Când, de războaie, vești, găsiți,
Când, de răscoale, auziți,
Nu vă speriați, căci împlinite
Vor trebui cele-auzite.
Dar orice se va fi-ntâmplat,
Sfârșitul nu va fi îndat’.
10Un neam va fi împotriva
Altui, și ridicase-va –
Să lupte – o împărăție,
În contra altei. Au să fie
11Cutremure, pe-alocurea.
Va bântui și foametea,
Iar arătări îngrozitoare
Împrăștia-vor spaimă mare.
Mari semne-n ceruri au să fie,
12Dar, mai ‘nainte ca să vie
Timpul când o să se-mplinească
Ce-am spus, o să vă prigonească
Toți oamenii. Duși veți fi voi,
În sinagogi, iar – mai apoi –
În temniță-ți fi aruncați;
Pe urmă, veți fi-nfățișați
‘Naintea dregătorilor,
Precum și-a împăraților,
Fără ca să aveți vreo vină,
Ci numai din a Mea pricină.
13Pe voi, acestea au să vie,
Ca să slujiți de mărturie.
14Un lucru, țineți bine minte:
Nu vă gândiți, mai dinainte,
La ce răspunsuri o să dați,
15Pentru că o să căpătați
O gură și-o înțelepciune,
În contra căror, a se pune,
Dușmanii voști’ nu vor putea.
16Nu vă mirați, când veți vedea
Că-n mâna lor, o să fiți dați,
De rude, de părinți, de frați
Și de prieteni. Mai apoi,
Uciși vor fi mulți dintre voi.
17Doar din a Numelui Meu vină,
Urâți veți fi, făr’ vreo pricină.
18Dar nici un fir de păr, măcar,
N-aveți a pierde. Așadar,
19Dacă răbdare arătați,
Voi, sufletul, vi-l câștigați.”
Îndemn la veghere
20„Vouă vă spun: atuncea când,
Oști, veți vedea, înconjurând
Ierusalimul, s-aveți știre,
Că a venit a lui pieire.
21Când o să vină vremea ‘ceea,
Să fugă-n munți cei din Iudeea;
Cei ce-n Ierusalim fi-vor,
Să fugă! Cei, ce pe ogor,
Vor fi, să nu mai intre-n el,
22Căci fi-vor zile de măcel,
De răzbunare, iar ce-i scris –
Ceea ce prin Scripturi s-a zis –
Se va-mplini atunci. De toate
23Femeile însărcinate,
Vai, o să fie! Vai, de-acele
Care-alăptează! Vai, de ele!
Atunci, va fi o strâmtorare,
Încât, asemeni ei – de mare –
N-a fost nicicând. Mare mânie,
Peste-acest neam, are să vie.
24Din ‘ăst norod, mulți dintre ei,
Sub ascuțișul sabiei,
Cădea-vor; mulți vor fi luați
Ca robi și-apoi, împrăștiați
În neamurile câte sânt
Aflate pe acest pământ;
Cât de Ierusalim? Călcat
Va fi de neamuri, ne-ncetat,
Până când fi-va împlinită
Vremea, pentru străini, menită.
25Mari semne-n lună și în soare
Și-n stele fi-vor. Strâmtoare,
Jos, pe pământ, are să fie,
Iar neamurile n-au să știe
Ce să mai facă, ascultând
Mare și valuri, crunt urlând.
26Mulți oameni își vor da suflarea,
De groază, stând în așteptarea
Acelor lucruri ce-au să vie,
Peste pământ, căci au să fie –
După toate cele-ntâmplate –
A cerului puteri, mișcate.
27Atunci, are să se-mplinească
Timpul, și are să-L zărească
Lumea, pe Fiul omului,
Venind pe norii cerului,
Încununat de slava-I mare
Și de puterea ce o are.
28Când, ce v-am făcut cunoscut,
Vedea-veți că a început
A se-mplini, vă ridicați,
Sus, capetele! Vă uitați
Spre cer, căci, în curând, cu Mine,
A voatră izbăvire vine!”
29Apoi, o pildă le-a mai spus,
Discipolilor Săi, Iisus:
„Priviți smochinul, și-nvățați,
Iar de la pomi, pildă luați!
30Văzându-i că au înverzit,
Veți ști cu toții, negreșit,
Că vara s-a apropiat.
31La fel, când se vor fi-ntâmplat
Toate câte vi le-am spus Eu,
Să știți că, a lui Dumnezeu
Împărăție-atunci, sosește,
Că lângă voi, ea se găsește.
32Adevărat vă spun Eu: iacă,
Neamul acesta n-o să treacă,
Până când tot ce v-am vestit,
Nu va să fie împlinit!
33Va trece cerul și pământul,
Dar nu va trece-n veci cuvântul
Care a fost rostit de Mine! –
Al Meu cuvânt, veșnic, rămâne!
34La voi înșivă să vegheați
Și, ne-ncetat, seama luați,
Să țineți inimile treze,
Să nu vi se îngreuneze
De mult prea multă îmbuibare,
De băutură și mâncare,
De grijile vieții aceste,
Ca nu cumva, fără de veste,
Să vină acea zi apoi,
Să năvălească peste voi.
35Când timpul se va împlini,
Ziua aceea va veni,
Prinzând fața pământului
Și pe locuitorii lui,
Precum un laț. De-aceea, Eu
36Vă-ndemn ca să vegheați mereu!
Rugați-vă să căpătați
Putere, ca să fiți scăpați
De toate lucrurile care
Au să se-ntâmple, și-n picioare –
Când vine Fiul omului –
Să stați apoi, în fața Lui!”
37În fiecare zi, ședea
Iisus, în Templu, și dădea
Învățătură, gloatelor.
În Muntele Măslinilor,
Apoi, spre seară, se ducea,
Și-acolo, noaptea-Și petrecea.
38Din munte, se-ntorcea în zori,
Când, foarte mulți ascultători
Veneau, la ușa Templului,
Ca să asculte, vorba Lui.
Atualmente selecionado:
Luca 21: BIV2014
Destaque
Partilhar
Copiar
Quer salvar os seus destaques em todos os seus dispositivos? Faça o seu registo ou inicie sessão
Copyright © 2014 Ioan Ciorca