Geneza 22
22
Jertfirea lui Isaac
1După această întâmplare,
Domnul l-a pus la încercare
Pe-Avram. „Avrame!” – El îi spuse.
Îndată, „Iată-mă” – răspunse
Avram, iar Domnul a vorbit.
2„Să iei pe fiul tău iubit –
Deci pe Isac; vă pregătiți,
Spre țara Moria porniți
Și când acolo poposești,
Vreau, pe Isac, să Mi-l jertfești,
Pentru că Eu așa socot,
Să Mi-l dai ardere de tot.”
3Nici un cuvânt n-a spus, măcar,
Avram, ci, șeaua, pe măgar,
O puse-a doua zi, în zori.
Luă, cu el, doi slujitori,
Și pe Isac. Au mai luat
Lemne de foc și au plecat
Spre locul ce le-a fost vestit.
4A treia zi, când a privit,
Avram, în fața sa, în zare,
Recunoscu, din depărtare,
Locul ales de Dumnezeu.
5A zis slugilor sale: „Eu
Și cu Isac, o să plecăm,
Pentru că vrem să ne-nchinăm
Lui Dumnezeu, iar voi veți sta
Aici și ne veți aștepta.”
6Avram puse lemnele toate,
La fiul său, Isac, în spate;
Apoi, luă cuțit și focul
Și o porniră înspre locul
Care-i fusese arătat.
7Atunci Isac l-a întrebat:
„Tată!” „Ce e?” – Avram a spus.
„Iată că toate le-am adus –
Și foc și lemne. Negreșit,
De mielul ce va fi jertfit,
Se pare că noi am uitat?”
8„Copile, nu fi-ngrijorat,
Ci-n Domnu-ncrezători să fim –
Un miel, ne dă El, să-l jertfim.”
9Sosind la locul cel ales
De Dumnezeu, ei au purces
Ca să zidească un altar.
Avram a pus lemnele, iar
De-asupra lor, a așezat
Pe fiul său, și l-a legat.
10Când s-a întins după cuțit,
11Din cer, un înger i-a vorbit:
12„Să nu pui mâna pe băiat,
Căci știu acum, cu-adevărat,
Că tu te temi de Dumnezeu
Și că ai să-L asculți mereu.
Pe al tău fiu – văzut-am bine –
Nu l-ai cruțat tu, pentru Mine.”
13Avram ochii și-a ridicat
Și-n urma lui a observat
Că un berbec e încâlcit
În mărăcini; el l-a jertfit,
14Iar locul, nume-a căpătat
„Domnul, de grijă, a purtat”.
Până în zilele acestea,
Acelui loc îi merse vestea,
Iar muntele făcu, din nume,
Și peste veacuri, un renume.
Când despre munte se vorbește,
Se spune „Domnul se-ngrijește”#22:14 În evreiește, avem știrePrecum că e „Iehova iire”..
Sub acest nume-i cunoscut,
Fiind de către toți știut.
15Din nou, din ‘naltul cerului,
Chemă îngerul Domnului
16Pe-Avram, zicând: „Ascultă bine
Ce spune Domnul: „Jur pe Mine!
Pentru că nu ai pregetat
Și pe-al tău fiu nu l-ai cruțat
Să-l aduci jertfă pentru Mine,
17Te binecuvântez pe tine
Și foarte mult te înmulțesc.
Al tău neam, Eu am să îl cresc
Cât stelele din ‘naltul zării
Și cât nisip pe țărmul mării.
Va stăpâni peste acei
Care vor fi vrăjmașii ei –
Va stăpâni cetatea lor.
18Iar pe pământ, orice popor,
În tine-i binecuvântat,
Pentru că tu ai ascultat
Porunca Mea” – îngerul spuse.
19Avram se-ntoarse și se duse
La slujitorii săi și-apoi,
Luară drumul înapoi,
Spre Beer-Șeba mergând zorit –
Pe-atunci, acolo-a locuit.
Spița neamului lui Nahor
20Când aste lucruri s-au sfârșit,
Lui Avraam i s-a vorbit:
„Iată că Milca a născut
Copii, și tată l-a făcut
Pe-acel Nahor – fratele tău.”
21Uț se numea feciorul său,
Pe care-ntâi, l-a dobândit;
Apoi, pe Buz l-a zămislit,
Pe Chemuiel – află Avram –
Care-a fost tatăl lui Aram;
22Chesed, Hazo, Pildaș; apoi
Veniră, iute, încă doi:
Iidlaf și-n urmă, Betuel –
23Tatăl Rebecăi fost-a el.
Aceștia sunt cei opt feciori
Ce-i dete Milca lui Nahori.
24O țiitoare, el avea,
Care Reuma se numea;
La rândul ei, a zămislit,
Când timpul i s-a împlinit
Pe Tebah, pe Gaham și – iaca –
Sfârși cu Tahaș și Maaca.
Markert nå:
Geneza 22: BIV2014
Marker
Del
Kopier
Vil du ha høydepunktene lagret på alle enhetene dine? Registrer deg eller logg på
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
