Marcu 13
13
Anunțarea distrugerii Templului
(Mt. 24:1-2; Lc. 21:5-6)
1Pe când ieșea El din Templu, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: „Învățătorule, privește ce pietre#13:1 nc Despre dimensiunile pietrelor din zidurile Templului, Iosif Flavius afirmă că „unele aveau patruzeci și cinci de coți în lungime, cinci în înălțime și șase în lățime” (Iosif Flavius, Războaiele, V, 5:6). În sistemul metric, dimensiunea acestor pietre era: 20m x 2.2m x 2.64m. și ce clădiri#13:1 nt Sau zidărie, cu referire la tehnica folosită pentru zidire.!” 2Dar Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste clădiri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”#13:2 ne Prezicerea lui Isus s-a împlinit în anul 70 d.Cr. când romanii au dărâmat Templul.
Începutul necazurilor
(Mt. 24:3-14; Lc. 21:7-19)
3Apoi, pe când ședea pe Muntele Măslinilor, vizavi de Templu, Petru, Iacov, Ioan și Andrei L-au întrebat deoparte: 4„Spune-ne când se vor întâmpla toate acestea și care va fi semnul când toate acestea vor fi gata să se împlinească?” 5Atunci, Isus a început să le spună: „Vedeți să nu vă amăgească cineva! 6Vor veni mulți în Numele Meu și vor zice: «Eu sunt!» Și vor amăgi pe mulți. 7Dar când veți auzi de războaie și vești despre războaie, să nu vă tulburați! Acestea trebuie să se întâmple, dar încă nu va fi sfârșitul. 8Un neam se va ridica împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății. Pe alocuri vor fi cutremure și va fi foamete. Acestea vor fi începutul durerilor#13:8 nt Lit. durerilor nașterii. Convulsiile istoriei și cataclismele naturale dinaintea revenirii lui Mesia sunt asemănate cu durerile nașterii pe care le trăiește o femeie. Primele dureri au valoare de semn, ele anunțând apropierea fericitului eveniment. În planul istoriei mântuirii, „semnele sfârșitului” sunt și semnele unui nou început, ale unei renașteri cosmice. Ele se intensifică pe măsură ce sfârșitul, dar și „noua zidire”, se apropie. Vezi și Mt. 19:28 unde Isus vorbește despre „nașterea din nou a lumii” (παλιγγενεσία).. 9Luați seama la voi înșivă! Vă vor da pe mâna sinedriilor, veți fi bătuți în sinagogi. Din cauza Mea și ca o mărturie pentru ei, veți fi duși înaintea procuratorilor și împăraților. 10Dar mai înainte, Evanghelia trebuie să fie vestită la toate neamurile. 11Când vă vor duce și vă vor da în mâinile lor, să nu vă îngrijorați dinainte ce veți spune, ci spuneți ceea ce vi se va da în ceasul acela! Căci nu voi sunteți cei care vorbiți, ci Duhul Sfânt! 12Frate pe frate se va da la moarte și tatăl pe fiul său. Copiii se vor răzvrăti împotriva părinților și-i vor da la moarte. 13Veți fi urâți de toți din cauza Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
Necazul cel mare
(Mt. 24:15-28; Lc. 21:20-24)
14Când veți vedea, însă, «urâciunea pustiirii» stând acolo unde nu ar trebui – cel care citește să înțeleagă – atunci cei care sunt în Iudeea să fugă în munți, 15iar cel care este pe acoperișul#13:15 nt nc Sau terasa. Arhitectura comună a caselor din zona mediteraneană, păstrată până astăzi, prevedea un acoperiș în formă de terasă. casei să nu coboare, nici să nu intre să-și ia ceva din casă. 16Cel care este la câmp să nu se întoarcă înapoi să-și ia haina. 17Vai de femeile însărcinate și de cele care alăptează în acele zile! 18Rugați-vă să nu se întâmple iarna, 19căci în zilele acelea va fi un necaz așa de mare cum n-a fost niciodată, de la începutul creației pe care a zidit-o#13:19 nt Lit. pe care a creat-o. Modificarea este stilistică, pentru a evita parigmenonul „creația pe care a creat-o”. Dumnezeu și până acum. Și nici nu va mai fi! 20Iar dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele#13:20 ne În sensul scurtării numărului lor. acelea, niciun om n-ar scăpa; dar le-a scurtat datorită celor aleși.#13:20 nt Lit. datorită celor aleși pe care i-a ales, El a scurtat zilele. Modificat stilistic. 21Dacă cineva vă va zice atunci: «Iată, aici este Cristosul!» sau «Iată, acolo este!», să nu credeți! 22Căci se vor ridica cristoși falși și profeți falși care vor face semne și minuni ca să înșele, dacă se poate, pe cei aleși. 23Voi, însă, luați seama! Vi le-am spus toate mai dinainte.
Venirea Fiului Omului
(Mt. 24:29-31; Lc. 21:25-28)
24Dar în zilele acelea, după acel necaz,
soarele se va întuneca
și luna nu-și va mai da lumina.#13:24 Is. 13:10.
25Stelele vor cădea din cer,
iar puterile care sunt în ceruri vor fi zguduite.#13:25 Is. 34:4.
26Atunci, Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori#13:26 Dan. 7:13. cu mare putere și slavă. 27Și El îi va trimite atunci pe îngeri și-i va aduna#13:27 nt Subiectul verbului „a aduna” este Fiul Omului, nu îngerii. Așa se explică faptul că este la singular. Îngerii nu sunt decât trimișii care acționează în beneficiul Stăpânului. pe aleșii Săi din cele patru vânturi#13:27 nt Sau din cele patru puncte cardinale., de la marginea pământului până la marginea cerului.
Lecția învățată de la smochin
(Mt. 24:32-35; Lc. 21:29-33)
28Învățați de la smochin pilda aceasta: Când mlădița lui este deja fragedă și începe să înfrunzească, știți că vara este aproape. 29Tot așa și voi, când veți vedea aceste lucruri întâmplându-se, să știți#13:29 nt Verbul γινώσκετε poate fi înțeles ca un prezent indicativ („voi știți”) sau ca un imperativ prezent („să știți”). că este aproape#13:29 ne Subiectul verbului „este aproape” nu este exprimat. Sunt trei posibilități de interpretare: 1) Fiul Omului (ca în BRC, NTR, VBA, VBOR, VDCC); 2) Împărăția lui Dumnezeu (Lc. 21:31); sau 3) sfârșitul (vezi v.7). Și traducerile în limba engleză oscilează între „he” (Fiul Omului; ESV, HCSB, NRSV, et al.) și „it” (Împărăția sau sfârșitul; NIV, NKJV et al.)., chiar la uși. 30Adevărat vă spun că nu va trece generația aceasta până când nu se vor fi întâmplat toate aceste lucruri. 31Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Îndemn la veghere
(Mt. 24:36-44)
32Despre ziua aceea sau ceasul acela nu știe nimeni, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33Luați seama! Vegheați#13:33 ct Majoritatea mss (א A C L W Θ Ψ ƒ 𝔐 lat sy co) adaugă: și rugați-vă. Această adăugire, pe care mulți scribi au făcut-o independent de ceilalți (Metzger, TCGNT, p. 95), pare să fie motivată de apariția cuvintelor καὶ προσεύχεσθε, și rugați-vă, în Mc. 14:38. Dacă aceste cuvinte ar fi existat în textul original, ar fi greu de explicat omiterea lor în mai multe mss ale textului alexandrin (cel mai bine păstrat text) și ale celui apusean (B D a c d k). O influență a textului paralel Lc. 21:36 este, de asemenea, posibilă, cu toate că, în locul verbului προσεύξομαι, Luca folosește verbul δέομαι, a cere., căci nu știți când va fi vremea. 34Este asemenea unui om plecat într-o călătorie care și-a lăsat casa, a dat autoritate robilor săi, fiecăruia lucrul său, iar paznicului i-a poruncit să vegheze. 35Vegheați dar, căci nu știți când va veni#13:35 nt Lit. când vine, prezent cu valoare de viitor. stăpânul casei: seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșilor sau în zori#13:35 nc Sunt enumerate aici cele patru străji ale nopții prin folosirea unui cuvânt cheie pentru fiecare din ele: seară (6-9 PM), miezul nopții (9-12 PM), cântatul cocoșilor (12-3 AM), respectiv zori (3-6 AM).; 36ca nu cumva, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind. 37Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: Vegheați!”
ಪ್ರಸ್ತುತ ಆಯ್ಕೆ ಮಾಡಲಾಗಿದೆ:
Marcu 13: NTSBR
Highlight
ಶೇರ್
ಕಾಪಿ
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
