Luca 23

Isus înaintea lui Pilat

(Mt. 27:1-2, 11-14; Mc. 15:1-5; In. 18:28-38)

1Întreaga adunare#23:1 nc Cu referire la membrii Sinedriului. s-a ridicat și L-au dus pe Isus la Pilat#23:1 nc Pontius Pilat a fost procuratorul roman al provinciei Iudeea între 26–36 d.Cr. Misiunea lui era de a colecta tributul către Imperiu, dar și de a asigura pacea în provincie.. 2Și au început să-L acuze, zicând: „L-am găsit pe omul acesta ducând în rătăcire neamul nostru, oprind plata tributului către Cezar și zicând despre sine că este Cristosul, un rege.” 3Pilat L-a întrebat: „Tu ești regele iudeilor?” Și El i-a răspuns: „Tu o spui!”#23:3 nt Sau, Este așa cum zici tu! Vezi și 22:70. 4Pilat a zis mai-marilor preoților și mulțimilor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta!” 5Dar ei insistau și ziceau: „Agită poporul, dând învățătură prin toată Iudeea, începând din Galileea și până aici.”

Isus înaintea lui Irod

6Când a auzit#23:6 ct Unele mss adaugă: de Galileea., Pilat a întrebat dacă omul este galileean. 7Aflând că este sub jurisdicția lui Irod, L-a trimis la Irod care, în acele zile, era și el în Ierusalim. 8Când L-a văzut pe Isus, Irod s-a bucurat mult, pentru că de mult timp dorea să-L vadă, fiindcă auzise despre El. Spera să vadă și vreun semn făcut de El. 9I-a pus multe întrebări#23:9 nt Lit. L-a întrebat în cuvinte multe. Modificat pentru claritate și pentru o exprimare corectă în limba română., dar El nu i-a răspuns nimic. 10Mai-marii preoților și cărturarii erau de față și-L acuzau cu înverșunare. 11Irod și soldații lui L-au tratat cu dispreț și, după ce și-au bătut joc de El, au pus pe El un veșmânt strălucitor și L-au trimis înapoi la Pilat. 12În ziua aceea, Irod și Pilat s-au împrietenit, căci mai înainte era dușmănie între ei.

Isus condamnat la moarte

(Mt. 27:15-26; Mc. 15:6-15; In. 18:39-19:16)

13Pilat i-a chemat pe mai-marii preoților, pe conducători și poporul 14și le-a zis: „Mi l-ați adus pe omul acesta ca pe unul care agită poporul și iată că cercetându-l înaintea voastră, n-am găsit nimic în el#23:14 nt Lit. în omul acesta. Pentru a evita apariția superfluă în aceeași frază a cuvintelor „omul acesta”, a doua ocurență a acestor cuvinte a fost înlocuită cu pronumele el. care să-l facă vinovat de lucrurile de care-l acuzați. 15Și nici Irod n-a găsit, pentru că ni l-a trimis înapoi. Iată că n-a făcut nimic vrednic de moarte. 16Așadar, după ce-l voi pedepsi#23:16 nt Gr. παιδεύω, eu disciplinez, pedepsesc, cel mai probabil cu referire la biciuire (BDAG 749, s.v. παιδεύω 2.b.γ)., îl voi elibera!” 17[La fiecare sărbătoare, el trebuia să le elibereze pe cineva.]#23:17 ct Multe mss importante nu includ v. 17. Alte mss includ versetul după v. 19. În NA28, versetul este trecut în aparatul critic. 18Ei au strigat toți într-un glas: „La moarte#23:18 nt Lit. Dă-l la o parte, dar sensul verbului αἴρω este aici a îndepărta prin ucidere (BDAG 28, s.v. αἴρω 3). cu acesta! Eliberează-ne pe Baraba!” 19Acesta fusese aruncat în închisoare din cauza unei răscoale în cetate și a unui omor. 20Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-L elibereze pe Isus. 21Dar ei strigau: „Răstignește-l! Răstignește-l!” 22El le-a zis a treia oară: „Dar ce rău a făcut omul acesta? Eu n-am găsit în el nimic vrednic de moarte! Așadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera!” 23Dar ei insistau, cerând cu strigăte puternice să fie răstignit. Și strigătele lor#23:23 ct Unele mss adaugă: și ale preoților de seamă. au biruit. 24Atunci Pilat a hotărât să le îndeplinească cererea. 25L-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în închisoare pentru răscoală și omor, pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a predat ca ei să-și împlinească voia.

Răstignirea lui Isus

(Mt. 27:32-44; Mc. 15:21-32; In. 19:17-27)

26Și, cum Îl duceau, au pus mâna pe unul Simon, din Cirene#23:26 nc Un oraș în nordul Africii, pe teritoriul Libiei de astăzi., care venea de la câmp, și i-au pus lui crucea pe umeri, ca s-o poarte în urma lui Isus. 27Pe Isus Îl urma o mare mulțime de oameni și femei care se băteau în piept și-L jeleau. 28Întorcându-Se spre ele, Isus a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi și pe copiii voștri! 29Căci, iată, vin zile în care vor zice: «Ferice de cele sterpe, de pântecele care n-au născut și de sânii care n-au alăptat!» 30Atunci vor începe să zică munților:

«Cădeți peste noi!»

și dealurilor:

«Acoperiți-ne!»#23:30 Osea 10:8.

31Căci dacă ei fac aceste lucruri copacului verde, ce i s-ar putea întâmpla celui uscat?”

32Împreună cu El mai erau duși doi răufăcători#23:32 nt Lit. alți doi răufăcători. Am renunțat la traducerea adjectivului nehotărât „alți” (ἕτεροι), pentru a nu se înțelege greșit că Luca l-ar fi privit pe Isus ca pe un răufăcător., ca să fie omorâți. 33Când au ajuns la locul numit „Craniul”#23:33 nt Luca, spre deosebire de Matei și Marcu, nu folosește denumirea aramaică a dealului, Golgota, ci echivalentul grecesc Κρανίον, Craniul. Termenul latin pentru craniu este calvaria, de unde avem denumirea Calvar., i-au răstignit acolo, pe El și pe răufăcători; pe unul la dreapta, iar pe celălalt la stânga Lui. 34[[Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac!”]]#23:34 ct Versetul 34a este omis în multe mss importante (𝔓75 א1 B D* W Θ 070 579 1241 pc sys sa). Apoi, au tras la sorți ca să-și împartă hainele Lui. 35Poporul stătea și privea. Conducătorii, însă, Îl luau în derâdere, zicând: „Pe alții i-a salvat!#23:35 nt ne Sau i-a mântuit. Dacă afirmația conducătorilor a fost una serioasă, sensul ei este: i-a scăpat din pericole, boli etc. Acești conducători nu puteau face afirmația că Isus „i-a mântuit pe alții” (de păcate), decât ironizându-L. Să se salveze și pe sine dacă este Cristosul, Alesul lui Dumnezeu!” 36Soldații, de asemenea, și-au bătut joc de El. Au venit la El, aducându-I oțet#23:36 nc Oțet din vin ieftin, diluat cu multă apă. Era băutura sclavilor și a soldaților. Așa se explică faptul că la locul răstignirii exista această băutură. 37și I-au zis: „Dacă tu ești regele iudeilor, salvează-te pe tine însuți!” 38Deasupra Lui era o inscripție#23:38 ct Unele mss adaugă: scrisă cu litere grecești, latinești și evreiești.: ACESTA ESTE REGELE IUDEILOR. 39Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniți#23:39 nt Lit. care fuseseră atârnați. a început să-L insulte#23:39 nt Un imperfect incoativ, cu accentul pe începutul acțiunii, nu pe durata ei., zicându-I: „Oare nu ești tu Cristosul?#23:39 ct Unele mss conțin: Dacă tu ești Cristosul, … Salvează-te și pe tine, și pe noi!” 40Dar celălalt l-a mustrat, zicându-i: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu care ești sub aceeași pedeapsă? 41Căci noi pe drept primim ceea ce merităm pentru cele săvârșite, dar El n-a făcut nimic rău!” 42Apoi a zis: „Isuse, adu-Ți aminte de mine#23:42 ct Unele mss adaugă aici: Doamne. când vei veni în Împărăția Ta#23:42 ne Dacă venirea în Împărăție se referă la intrarea lui Isus în gloria cerească sau la revenirea Lui într-o împărăție aici pe pământ (pe care și apostolii o așteptau) este un subiect mult discutat. Interpretarea diferită este alimentată de existența a două variante lexicale: una care conține prepoziția εἰς, întru (εἰς τὴν βασιλείαν), iar cealaltă în care apare prepoziția ἐν, în (ἐν τῇ βασιλείᾳ).!” 43Și Isus i-a răspuns: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în Paradis#23:43 nt Termenul Paradis apare doar de trei ori în NT (aici, în 2 Cor. 12:4 și în Ap. 2:7).!”

Moartea lui Isus

(Mt. 27:45-56; Mc. 15:33-41; In. 28-30)

44Era cam ceasul al șaselea#23:44 nc Ora 12:00 la amiază. și s-a făcut întuneric peste toată țara#23:44 nt Sau peste tot pământul, substantivul γῆ fiind polisemantic., până la ceasul al nouălea#23:44 nc Ora 15:00 (3:00 PM).. 45Soarele s-a întunecat, iar perdeaua#23:45 nt ne Gr. καταπέτασμα, catapeteasmă, cu referire la draperia dinăuntrul Templului care separa „Locul Sfânt” de „Locul Preasfânt” (sau „Sfânta Sfintelor”). Despicarea perdelei avea o dublă semnificație: 1) accesul liber al omului la Dumnezeu, fără mijlocirea altui om și 2) desființarea instituției jertfelor animale (cf. Ev. 9:1-14, 10:11-18). Templului s-a despicat la mijloc. 46Atunci Isus a strigat cu glas puternic: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!”#23:46 Ps. 31:5. Zicând aceasta, Și-a dat ultima suflare. 47Când a văzut centurionul ceea ce s-a întâmplat, L-a slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, Omul acesta a fost un Om drept!” 48Toate mulțimile care s-au adunat la această priveliște, văzând cele întâmplate, s-au întors acasă bătându-se în piept#23:48 nt Sau tânguindu-se. Gestul de a se bate cu pumnul în piept era asociat cu tânguirea și bocetul.. 49Toți cunoscuții Săi, chiar și femeile care Îl urmaseră din Galileea, stăteau deoparte și priveau la toate acestea.

Înmormântarea lui Isus

(Mt. 27:57-61; Mc. 15:42-47; In. 19:38-42)

50Și iată că un bărbat numit Iosif, un membru al Sinedriului#23:50 nt Lit. un membru al consiliului (βουλευτής), dar aici la Ierusalim, referirea se face la un membru al Sinedriului (BDAG 181, s.v. βουλευτής)., fiind un om bun și drept, 51nu fusese#23:51 nt Lit. nu era (imperfect). Întrucât informația că Iosif nu a fost de acord cu decizia Sinedriului vine post factum, a fost necesar ca timpul verbului să fie tradus printr-un mai mult ca perfect. de acord cu planul și fapta lor. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. 52Acesta s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. 53După ce L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a așezat într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni.#23:53 ct Unele mss adaugă: Și după ce el (Isus) a fost așezat în mormânt, el (Iosif) a pus la ușa mormântului o piatră. Altele adaugă în plus: pe care de abia o puteau rostogoli douăzeci de oameni. 54Era Ziua Pregătirii#23:54 nc Referirea este la ziua de dinaintea sabatului, zi în care se făceau toate pregătirile, așa încât nicio lucrare să nu trebuiască făcută în ziua sabatului. În anul morții Domnului, atât Ziua Pregătirii, cât și Sabatul au avut o semnificație dublă, întrucât nu a fost un simplu sabat în timpul sărbătorii Paștelui, ci în acest an el coincidea cu prima zi de Paște (15 Nisan). Din acest motiv, Sabatul acesta era de două ori sfânt (cf. Ioan 19:31 – „căci ziua aceea de sabat era mare”). Pentru a indica faptul că aceste două zile, Ziua pregătirii și Sabatul, erau în anul respectiv zile speciale, ele au fost scrise cu inițială majusculă. În anii obișnuiți, când prima zi a sărbătorii Paștelui nu coincidea cu o zi de sabat, aceasta era totuși tratată, prin Lege (Ex. 12:16; Lev. 23:7) ca o zi de sabat. și Sabatul era gata să înceapă#23:54 nt Lit. începea să licărească. Nu este vorba de lumina zilei de sâmbătă, întrucât sabatul începea vineri seara la asfințitul soarelui. Este posibil ca Luca să se refere la luminile care se aprindeau în întâmpinarea sabatului sau, folosind un limbaj poetic, să fi descris apariția la apus de soare a lunii și a altor astre.. 55Femeile care veniseră împreună cu El din Galileea au mers după Iosif, au văzut mormântul și felul în care a fost așezat trupul lui Isus. 56Ele s-au întors și au pregătit miresme și miruri, iar în ziua de sabat s-au odihnit, potrivit poruncii.

ಪ್ರಸ್ತುತ ಆಯ್ಕೆ ಮಾಡಲಾಗಿದೆ:

Luca 23: NTSBR

Highlight

ಶೇರ್

ಕಾಪಿ