Népszerű bibliai igeversek innen: Luca 7

Megosztás

Îți spun dar, ale ei păcate – Care sunt multe – sunt iertate, Pentru că ea, mult, a iubit. Însă, cel care a primit, Pentru puținul său, iertare, N-a arătat iubire mare.” Apoi, a zis: „Fiică, iertate, Sunt ale tale mari păcate!”

Iisus, femeii, i-a vorbit: „Credința ta te-a mântuit! De-acum, ai grijă ce vei face! Nu mai greși! Du-te în pace!”

Ea s-a apropiat de masă, Cu o privire rugătoare. La ale lui Iisus picioare, În liniște, s-a ghemuit; Apoi, cu lacrimi, le-a stropit, Cu al ei păr, I le-a uscat Și mir, pe ele, a turnat.

Mă simt, și nici n-am îndrăznit, În fața Ta, să fi venit. O vorbă zi, iar robul meu Se va-nsănătoși. Și eu, Sub stăpânire, sunt sutași Și am, sub mine, mulți ostași. De-i spun unuia „Du-te”, face – De-l chem, îndată, vine-ncoace. La fel, este și robul meu – Face-ntru-totul ce-i spun eu.” Când auzi aste, Iisus, Celor ce-L însoțeau, le-a spus: „Mă miră, că e cu putință, Să aibă o așa credință Omul acesta. Ca și el, N-am întâlnit, în Israel.”

Că-n acel timp, a vindecat Iisus, pe mulți bolnavi, veniți La El, fiind tămăduiți Toți cei ce-n chinuri se zbăteau, Toți cei ce duhuri rele-aveau; Orbii, vederea, și-au primit, Iar muților le-a revenit Graiul, din nou. Atunci, Iisus, Acelor ucenici, le-a spus: „Acuma, la Ioan, mergeți Și ce-ați văzut, să îi spuneți: Orbii văd iar, șchiopii pășesc, Leproșii, toți, se curățesc, Surzii, auz, au căpătat, Cei ce-au murit au înviat, Iar Evanghelia se vestește