Geneza 11

Turnul Babél

1Pe tot pământul erau o singură limbă și aceleași cuvinte#11,1 Ținând cont de paralelele din textele politico-militare mesopotamiene, s-ar exprima unitatea unuia sau a mai multor popoare care au aceleași simțăminte, care sunt administrate de un singur guvern central, care venerează același zeu național (cu tot panteonul lui) și ar fi vorba în acest caz de un proiect „imperialist” ce vrea unirea politică și religioasă a unor popoare diferite sub o singură autoritate.. 2Pornind de la răsărit, [oamenii] au găsit o vale în țara lui Șineár#11,2 Cei care s-au stabilit, după v. 5, sunt fiii lui Adàm, dar, în relatarea iahvistă (Gen 10,10), Nimròd era deja în țara Șineàr și avea Babèlul drept capitală. Șineàr reprezintă, fără îndoială, ținutul Mesopotàmiei, un teritoriu care s-a numit mai întâi Sumer, apoi Akad și apoi Babilonia. și s-au stabilit acolo. 3Au zis unul către altul: „Haideți să facem cărămizi și să le ardem în foc!”. Și au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de mortar. 4Și au zis: „Haideți să ne construim o cetate și un turn al cărui vârf [să ajungă] la cer#11,4 Scopul construcției este de „a atinge cerul”. Nu este un limbaj hiperbolic, ci este vorba de un limbaj teologic. „Turnul” este microcosmosul care reproduce macrocosmosul: el avea șapte terase care reprezentau cele șapte planete cunoscute pe atunci și „centrul” turnului era, din punct de vedere teologic, legătura dintre cer și pământ. Ziq-qurat-ul din Babilon însemna „casa fundamentului cerului și al pământului”, iar templul din el avea sensul de „casa care își înalță capul”. Simbolismul ridicării capului este foarte bogat (cf. Is 2,6-23; 14; Ez 28; Ier 51,53). O astfel de construcție este interpretată ca o sfidare a lui Dumnezeu. Astfel, planul constructorilor este interpretat de autor ca fiind construirea unei cetăți, Babilonul, rivală a Ierusalimului (cf. Ier 50,28-29; 51,5.9.24.35) și a unui ziqqurat rival al Templului din Sion (cf. Is 50,2-24; 51,5.25.44). „A-și face un nume” este al doilea scop al constructorilor. În sens reflexiv, în Biblie, expresia îi este atribuită numai lui Dumnezeu (Is 63,12; Ier 32,20; Neh 9,10). El poate „să facă mare numele” lui Abrahàm (Gen 12,2) sau al lui Davíd ( 2Sam 8,13). „Numele” este o realitate stabilă care asigură supraviețuirea pentru viitor, așa cum tatăl este prezent în fizionomia și viața fiilor săi (cf. Sir 40,19).; să ne facem un nume ca să nu ne împrăștiem pe fața întregului pământ!”.

5Domnul a coborât#11,5 Coborârea lui Dumnezeu asupra pământului, în limbajul Sfintei Scripturi, are aproape întotdeauna caracter de judecată. să vadă cetatea și turnul pe care le construiau fiii oamenilor. 6Și Domnul a zis: „Iată, toți sunt de un popor și de o vorbire; acesta este numai începutul a ceea ce vor să facă. De acum înainte nimic nu-i va împiedica să facă tot ceea ce și-au pus în gând să facă#11,6 Venirea lui Dumnezeu îi găsește vinovați pe constructori de trei lucruri: 1. la umbra turnului și-au unificat cultura și religia și s-au unit împotriva poruncii divine de a se răspândi pe tot pământul (9,1); 2. au devenit sedentari, constructori de opere mărețe, rod al mândriei și al prepotenței; 3. și-au fixat ca ideal competiția, așa încât nimic nu va mai putea să-i oprească; se cred atotputernici, asemenea lui Dumnezeu, adevărați titani.. 7Haideți, să coborâm#11,7 Pluralul poate fi explicat ca și în Gen 1,26 și 3,22 ca un plural al deliberării. și să le încurcăm vorbirea acolo, ca nimeni să nu înțeleagă vorbirea celuilalt!”. 8Domnul i-a împrăștiat de acolo pe fața întregului pământ și au încetat de a mai construi cetatea#11,8 Asiro-babilonienii erau convinși că distrugerea cetății era simbolul înfrângerii și al oprimării din partea dușmanului și că aceste neca-zuri au fost cauzate de neînțelegerea limbajului, adică de crearea grupărilor rivale.. 9De aceea i s-a dat numele de Babél#11,9 Autorul sacru alătură termenului „Babél” („poarta zeilor”), pe cel de „Bālal” („a amesteca”). Printr-o etimologie populară, autorul polemizează cu pretenția Babilonului, repetată în istorie, de a construi un imperiu ca vis al unității neamului omenesc fără Domnul. Dacă cetatea și turnul nu au ajuns să fie ridicate, cum mai poate fi numit „poarta zeilor”? Dacă nu are un „ziqqurat”, cum pot zeii să locuiască în el? Dacă nu există armonie, cum se poate numi țară sfântă? Numele său devine „Balbél”, adică „amestecătură, confuzie de limbi și de mentalitate, de regiuni și de popoare”. O altă cetate, Ierusalimul, va avea misiunea să reunifice întreaga omenire (Is 2,2-5; 60,11-14; Mih 4,1-3; Ps 48; 87)., pentru că acolo Domnul a încurcat vorbirea de pe întregul pământ și de acolo Domnul i-a împrăștiat pe fața întregului pământ.

Patriarhii. Descendența lui Sem

10Aceasta este descendența lui Sem. Când Sem avea o sută de ani, i-a dat naștere lui Arpacșád, la doi ani după potop. 11După ce i-a dat naștere lui Arpacșád, Sem a mai trăit cinci sute de ani. Și i s-au născut fii și fiice#11,11 LXX adaugă: „Cainàn a trăit o sută treizeci de ani și l-a zămislit pe Sàla. Și Cainàn a mai trăit încă trei sute treizeci de ani după nașterea lui Sàla, a născut fii și fiice și a murit”. LXX adaugă la sfârșitul fiecărui verset din această genealogie: „și a murit”..

12Arpacșád avea#11,12 Lit.: „a trăit”. treizeci și cinci#11,12 LXX are: „o sută treizeci și cinci de ani”. de ani când i-a dat naștere lui Șélah#11,12 LXX are: „Càinàn”.. 13După ce i-a dat naștere lui Șélah#11,13 LXX are: „Càinàn”., Arpacșád a mai trăit patru sute trei ani#11,13 LXX are: „patru sute treizeci de ani”.. Și i s-au născut fii și fiice.

14Șélah avea treizeci#11,14 LXX are: „o sută treizeci de ani”. de ani când i-a dat naștere lui Éber. 15După ce i-a dat naștere lui Éber, Șélah a mai trăit patru sute trei#11,15 LXX are: „trei sute treizeci de ani”. ani. Și i s-au născut fii și fiice.

16Éber avea treizeci și patru#11,16 LXX are: „o sută treizeci și patru de ani”. de ani când i-a dat naștere lui Péleg. 17După ce i-a dat naștere lui Péleg, a mai trăit patru sute treizeci#11,17 LXX are: „trei sute șaptezeci de ani”. de ani. Și i s-au născut fii și fiice.

18Péleg avea treizeci#11,18 LXX are: „o sută treizeci de ani” de ani când i-a dat naștere lui Reú. 19După ce i-a dat naștere lui Reú, Péleg a mai trăit două sute nouă ani. Și i s-au născut fii și fiice.

20Reú avea treizeci și doi#11,20 LXX are: „o sută treizeci și doi de ani”. de ani când i-a dat naștere lui Serúg. 21După ce i-a dat naștere lui Serúg, Reú a mai trăit două sute șapte ani. Și i s-au născut fii și fiice.

22Serúg avea treizeci de ani#11,22 LXX are: „o sută treizeci de ani”. când i-a dat naștere lui Nahór. 23După ce i-a dat naștere lui Nahór, Serúg a mai trăit două sute de ani. Și i s-au născut fii și fiice.

24Nahór avea douăzeci și nouă#11,24 LXX are: „șaptezeci și nouă de ani”. de ani când i-a dat naștere lui Térah. 25După ce i-a dat naștere lui Térah, a mai trăit o sută nouăsprezece#11,25 LXX are: „o sută douăzeci și nouă de ani”. ani. Și i s-au născut fii și fiice.

26Térah avea șaptezeci de ani când le-a dat naștere lui Abrám, lui Nahór și lui Harán.

Descendența lui Térah

27Aceasta este descendența lui Térah. Térah le-a dat naștere lui Abrám, lui Nahór și lui Harán. Harán i-a dat naștere lui Lot. 28Harán a murit în fața lui Térah, tatăl său, în țara în care se născuse, în Ur din Caldéea#11,28 Cei mai mulți consideră că orașul din care a plecat Abrahàm este Urul sumerian, un oraș mare pe Eufràt, în Mesopotàmia de jos, la 200 de km distanță de Babilon. Unii cercetători localizează orașul în Mesopotàmia de sus: fie în orașul Urfa (numit acum Edessa), situat la aproximativ 30 de km nord-vest de Hàran, fie, după o propunere mai recentă, în orașul numit Ura, în teritoriul hetèilor.. 29Abrám și Nahór și-au luat soții. Numele soției lui Abrám era Sarái, iar numele soției lui Nahór era Mílca, fiica lui Harán, tatăl Mílcăi și al Iscăi. 30Sarái era sterilă: nu avea copii.

31Térah i-a luat pe Abrám, fiul său și pe Lot, fiul lui Harán, fiul fiului său, și pe Sarái, nora sa, soția lui Abrám, fiul său. Au ieșit împreună din Ur din Caldéea ca să meargă spre țara Canaán. Au venit la Harán#11,31 O localitate veche, nu departe de actualul Hàran, pe fluviul Eufràt, nu departe de orașul Ur, cu care avea relații religioase și economice. Era un centru important pentru comerțul cu caravane, iar zeul principal adorat acolo era Sin, zeul lunii. și s-au așezat acolo. 32Zilele lui Térah au fost de două sute cinci ani; Térah a murit în Harán. #Fap 2,1-11 #Ier 51; 52; Is 14,12-14; Înț 10,5 #In 11,52 #1Cr 1,17-27; Lc 3,34-36 #22,20-23; 24,15 #16,1; 17,17; 18,11-12 #15,7

Zur Zeit ausgewählt:

Geneza 11: VBRC2020

Markierung

Kopieren