Geneza 41

1Și s-a întâmplat, la sfârșitul a doi ani întregi, că Faraon a visat: și, iată, el stătea în picioare lângă râu.

2Și, iată, au urcat din râu șapte vaci plăcute la vedere și grase; și ele pășteau într-o pajiște.

3Și, iată, alte șapte vaci au urcat după ele din râu, urâte la vedere și slabe; și au stat lângă celelalte vaci pe malul râului.

4Și vacile urâte la vedere și slabe au mâncat vacile plăcute la vedere și grase. Așa că Faraon s-a trezit.

5Și a adormit și a visat a doua oară: și, iată, șapte spice de grâu s-au ridicat pe un pai, grase și bune.

6Și, iată, șapte spice subțiri și prăjite de vântul de est au răsărit după ele.

7Și cele șapte spice subțiri au mâncat cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s-a trezit și, iată, a fost un vis.

8Și s-a întâmplat dimineața că duhul său era tulburat; și a trimis și a chemat pe toți magicienii Egiptului și pe toți înțelepții acestuia; și Faraon le-a spus visul său; dar nu era niciunul care să le poată interpreta lui Faraon.

9Atunci a vorbit mai marele paharnicilor lui Faraon, spunând: Îmi amintesc greșelile mele în această zi;

10Faraon s-a înfuriat pe servitorii săi și m-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzii, pe mine și pe mai marele brutarilor.

11Și noi am visat un vis într-o noapte, eu și el; noi am visat, fiecare conform interpretării visului său.

12Și era acolo cu noi un tânăr, un evreu, servitor al căpeteniei gărzii; și noi i-am povestit și el ne-a interpretat visele; fiecăruia conform visului său el ne-a interpretat.

13Și s-a întâmplat, că așa cum ne-a interpretat, așa a fost; pe mine el m-a restaurat în serviciul meu și pe el l-a atârnat.

14Atunci Faraon a trimis și a chemat pe Iosif și ei l-au adus repede din groapă; și el s-a bărbierit și și-a schimbat hainele și a intrat la Faraon.

15Și Faraon i-a spus lui Iosif: Am visat un vis și nu este niciunul care să îl poată interpreta; și am auzit vorbindu-se despre tine, că poți înțelege un vis pentru a-l interpreta.

16Și Iosif i-a răspuns lui Faraon, spunând: Aceasta nu este în mine; Dumnezeu va da lui Faraon un răspuns al păcii.

17Și Faraon i-a spus lui Iosif: În visul meu, iată, stăteam în picioare pe malul râului;

18Și, iată, au urcat din râu șapte vaci grase și plăcute la vedere; și ele pășteau pe o pajiște;

19Și, iată, alte șapte vaci au urcat după ele, jigărite și foarte urâte la vedere și slabe, așa de rele nu am văzut niciodată în toată țara Egiptului;

20Și vacile slabe și urâte la vedere au mâncat primele șapte vaci grase;

21Și după ce le-au mâncat, nu se putea cunoaște că ele le-au mâncat pe acelea; ci ele erau încă urâte la vedere, precum la început. Așa că m-am trezit.

22Și am văzut în visul meu și, iată, șapte spice s-au ridicat pe un pai, pline și bune;

23Și, iată, șapte spice, uscate, subțiri și prăjite de vântul de est, au răsărit după ele;

24Și spicele subțiri au mâncat cele șapte spice bune; și eu am spus aceasta magicienilor; dar nu a fost niciunul să îmi poată explica aceasta.

25Și Iosif i-a spus lui Faraon: Visul lui Faraon este unul singur: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce este el gata să facă.

26Cele șapte vaci bune sunt șapte ani; și cele șapte spice bune sunt șapte ani; visul este unul singur.

27Și cele șapte vaci slabe și urâte la vedere care au urcat după ele sunt șapte ani; și cele șapte spice goale prăjite de vântul de est vor fi șapte ani de foamete.

28Acesta este lucrul pe care l-am vorbit lui Faraon: Ceea ce Dumnezeu este gata să facă îi arată lui Faraon.

29Iată, vin șapte ani de mare abundență prin toată țara Egiptului;

30Și se vor ridica după ei șapte ani de foamete; și toată abundența va fi uitată în țara Egiptului; și foametea va mistui țara;

31Și abundența nu va fi cunoscută în țară din cauza acelei foamete care urmează; căci aceasta va fi foarte apăsătoare.

32Și de aceea visul a fost repetat lui Faraon de două ori; aceasta este din cauză că lucrul este stabilit de Dumnezeu și Dumnezeu îl va face să se întâmple curând.

33Acum de aceea Faraon să caute un bărbat chibzuit și înțelept și să îl pună peste țara Egiptului.

34Să facă Faraon aceasta și să rânduiască supraveghetori peste țară și să ia a cincea parte din țara Egiptului în cei șapte ani de abundență.

35Și ei să adune toată hrana acelor ani buni ce vin și să depoziteze grâne sub mâna lui Faraon și ei să țină hrana în cetăți.

36Și acea hrană va fi ca rezervă țării pentru cei șapte ani de foamete, care va fi în țara Egiptului; ca țara să nu piară prin foamete.

37Și lucrul a fost bun în ochii lui Faraon și în ochii tuturor servitorilor săi.

38Și Faraon a spus servitorilor săi: Putem noi găsi un astfel de om cum este acesta, un bărbat în care este Duhul lui Dumnezeu?

39Și Faraon i-a spus lui Iosif: Întrucât Dumnezeu ți-a arătat toată aceasta, nu există niciunul așa de chibzuit și înțelept precum ești tu;

40Tu vei fi peste casa mea și conform cuvântului tău va fi guvernat tot poporul meu; numai pe tron voi fi mai mare ca tine.

41Și Faraon i-a spus lui Iosif: Vezi, te-am pus peste toată țara Egiptului.

42Și Faraon și-a scos inelul de pe mâna sa și l-a pus pe mâna lui Iosif și l-a înveșmântat în veștminte de in subțire și a pus un lanț de aur în jurul gâtului său.

43Și l-a făcut să meargă în al doilea car pe care îl avea; și strigau înaintea lui: Aplecați genunchiul! Și l-a făcut conducător peste toată țara Egiptului.

44Și Faraon i-a spus lui Iosif: Eu sunt Faraon și fără tine niciun om nu își va ridica mâna sau piciorul în toată țara Egiptului.

45Și Faraon i-a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah; și i-a dat de soție pe Asenat, fiica lui Potifera, preot din On. Și Iosif a ieșit prin toată țara Egiptului.

46Și Iosif era în vârstă de treizeci de ani când a stat în picioare înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului. Și Iosif a ieșit dinaintea lui Faraon și a mers prin toată țara Egiptului.

47Și în cei șapte ani abundenți pământul a adus cu mâini pline.

48Și el a adunat toată hrana celor șapte ani, care era în țara Egiptului, și a depozitat hrana în cetăți; hrana din câmp, care era în jurul fiecărei cetăți, a depozitat-o în aceeași cetate.

49Și Iosif a adunat grâne ca nisipul mării, foarte multe, până ce s-a oprit din numărat, pentru că erau fără număr.

50Și lui Iosif i s-au născut, înainte de a veni anii foametei, doi fii pe care Asenat, fiica lui Potifera, preot din On, i-a născut lui.

51Și Iosif l-a numit pe întâiul născut, Manase: Pentru că Dumnezeu, a spus el, m-a făcut să uit toată osteneala mea și toată casa tatălui meu.

52Și celui de al doilea, i-a pus numele, Efraim: Pentru că Dumnezeu m-a făcut să fiu roditor în țara necazului meu.

53Și cei șapte ani ai abundenței, care au fost în țara Egiptului, s-au terminat.

54Și cei șapte ani ai sărăciei au început a veni, conform cu ceea ce Iosif spusese; și sărăcia era în toate țările; dar în toată țara Egiptului era pâine.

55Și când toată țara Egiptului a fost înfometată, poporul a strigat la Faraon pentru pâine; și Faraon a spus tuturor egiptenilor: Mergeți la Iosif; ce vă spune el, faceți.

56Și foametea era peste toată fața pământului. Și Iosif a deschis toate depozitele și a vândut egiptenilor; și foametea se înăsprea în țara Egiptului.

57Și toate țările au venit în Egipt, la Iosif, pentru a cumpăra grâne, pentru că foametea era așa de aspră în toate țările.

Currently Selected:

Geneza 41: BTF2015

Highlight

Copy