Geneza 31

1Și a auzit cuvintele fiilor lui Laban, spunând: Iacob a luat tot ce era al tatălui nostru; și din ceea ce era al tatălui nostru el a dobândit toată această glorie.

2Și Iacob a privit înfățișarea lui Laban și, iată, aceasta nu mai era față de el ca înainte.

3Și DOMNUL i-a spus lui Iacob: Întoarce-te în țara părinților tăi și la rudele tale; și eu voi fi cu tine.

4Și Iacob a trimis și a chemat pe Rahela și Leea la câmp, la turma sa,

5Și le-a spus: Văd înfățișarea tatălui vostru, că aceasta nu mai este față de mine ca înainte; dar Dumnezeul părinților mei a fost cu mine.

6Și voi știți că eu, cu toată puterea mea, am servit pe tatăl vostru.

7Și tatăl vostru m-a înșelat și a schimbat plățile mele de zece ori; dar Dumnezeu nu i-a permis să mă vatăme.

8Dacă el a spus astfel: Cele pestrițe vor fi plățile tale; atunci toate vitele au născut pestrițe; și dacă el a spus astfel: Cele vărgate vor fi plata ta; atunci toate vitele au născut vărgate.

9Astfel Dumnezeu a luat vitele tatălui vostru și mi le-a dat mie.

10Și s-a întâmplat în acel timp, când vitele zămisleau, că mi-am ridicat ochii și am văzut într-un vis și, iată, berbecii care săreau pe oi erau vărgați, pestriți și bălțați.

11Și îngerul lui Dumnezeu mi-a vorbit într-un vis, spunând: Iacob; iar eu am spus: Iată-mă.

12Și a spus: Ridică-ți acum ochii și vezi, toți berbecii care sar pe vite sunt vărgați, pestriți și bălțați, pentru că am văzut tot ceea ce Laban îți face.

13Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns stâlpul și unde mi-ai făcut o promisiune; acum ridică-te, ieși din această țară și întoarce-te în țara rudelor tale.

14Și Rahela și Leea au răspuns și i-au zis: Este totuși vreo parte sau moștenire pentru noi în casa tatălui nostru?

15Nu suntem socotite de el ca străine? Căci ne-a vândut și ne-a mâncat în întregime și banii.

16Pentru că toată bogăția pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri, acum așadar, fă orice ți-a spus Dumnezeu.

17Atunci Iacob s-a ridicat și a așezat pe fiii săi și pe soțiile sale pe cămile;

18Și a dus toate vitele sale și toate bunurile sale pe care le dobândise, vitele agoniselii sale, pe care le dobândise în Padanaram, pentru a merge la Isaac, tatăl său, în țara lui Canaan.

19Și Laban s-a dus să-și tundă oile și Rahela furase idolii care erau ai tatălui ei.

20Și Iacob s-a furișat pe neștiute de la Laban sirianul, în aceea că nu i-a spus că a fugit.

21Așa că a fugit cu tot ce a avut; și s-a ridicat și a trecut dincolo de râu și el și-a îndreptat fața spre muntele Galaad.

22Și în a treia zi i s-a spus lui Laban că Iacob fugise.

23Și a luat pe frații săi cu el și l-a urmărit șapte zile de călătorie; și l-au ajuns în muntele Galaad.

24Și Dumnezeu a venit la Laban sirianul într-un vis, noaptea, și i-a spus: Ia seamă să nu vorbești lui Iacob nici bine nici rău.

25Atunci Laban a ajuns pe Iacob. Și Iacob și-a ridicat cortul în munte și Laban, cu frații săi, și l-au ridicat în muntele Galaad.

26Și Laban i-a spus lui Iacob: Ce ai făcut, că te-ai furișat pe neștiute de la mine și ai dus pe fiicele mele ca pe captivi luați cu sabia?

27Pentru ce ai fugit în secret și te-ai furișat de la mine; și nu mi-ai spus, ca să te fi trimis cu bucurie și cu cântece, cu tamburină și cu harpă?

28Și nu m-ai lăsat să sărut pe fiii mei și pe fiicele mele? Acum ai lucrat prostește făcând astfel.

29Este în puterea mâinii mele să îți fac rău, dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit azi-noapte, spunând: Ia seamă să nu vorbești lui Iacob nici bine nici rău.

30Și acum, deși ai dori să fii plecat, pentru că tânjești aprins după casa tatălui tău, totuși pentru ce ai furat dumnezeii mei?

31Și Iacob a răspuns și a spus lui Laban: Pentru că m-am temut, căci spuneam: S-ar putea să iei cu forța pe fiicele tale de la mine.

32La oricine găsești dumnezeii tăi, nu îl lăsa să trăiască, înaintea fraților noștri să recunoști ce este al tău la mine și ia aceasta la tine. Pentru că Iacob nu știa că Rahela i-a furat.

33Și Laban a intrat în cortul lui Iacob și în cortul Leei și în corturile celor două servitoare, dar nu i-a găsit. Atunci a ieșit din cortul Leei și a intrat în cortul Rahelei.

34Acum Rahela luase idolii și îi pusese în șeaua cămilei și stătea peste ei. Și Laban a căutat în tot cortul, dar nu i-a găsit.

35Și ea a spus tatălui ei: Să nu fie cu supărare domnului meu că nu pot să mă ridic înaintea ta; căci rânduiala femeilor este asupra mea. Iar el a căutat, dar nu a găsit idolii.

36Și Iacob s-a înfuriat și s-a certat cu Laban; și Iacob a răspuns și i-a zis lui Laban: Care îmi este fărădelegea? Care îmi este păcatul, că așa aprins m-ai urmărit?

37Cu toate că ai căutat în toate lucrurile mele, ce ai găsit din toate lucrurile casei tale? Pune-le aici înaintea fraților mei și a fraților tăi, ca ei să judece între noi doi.

38Acești douăzeci de ani am fost cu tine; oile tale și caprele tale nu au lepădat puii lor și berbecii turmei tale nu i-am mâncat.

39Ce a fost sfâșiat de fiare nu am adus la tine; eu port pierderea aceea; din mâna mea ai cerut-o, fie că a fost furată ziua sau furată noaptea.

40 Astfel am fost; în timpul zilei seceta mă mistuia și bruma în timpul nopții; și somnul mi s-a depărtat de la ochii mei.

41Astfel am fost eu douăzeci de ani în casa ta; ți-am servit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale și șase ani pentru vitele tale; și ai schimbat plățile mele de zece ori.

42Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și teama lui Isaac, nu ar fi fost cu mine, cu adevărat m-ai fi trimis acum gol. Dumnezeu a văzut necazul meu și munca mâinilor mele și te-a mustrat aseară.

43Și Laban a răspuns și i-a zis lui Iacob: Aceste fiice sunt fiicele mele și acești copii sunt copiii mei și aceste vite sunt vitele mele și tot ceea ce vezi este al meu și ce pot face în această zi acestor fiice ale mele, sau copiilor lor pe care i-au născut?

44De aceea vino acum, să facem un legământ, eu și tu; și să fie acesta pentru o mărturie între mine și tine.

45Și Iacob a luat o piatră și a așezat-o drept stâlp.

46Și Iacob le-a spus fraților săi: Adunați pietre; și au luat pietre și au făcut o movilă și au mâncat acolo pe movilă.

47Și Laban a numit-o Iegarsahaduta, dar Iacob a numit-o Galed.

48Și Laban a spus: Această movilă este o mărturie între mine și tine în această zi. De aceea a fost pus numele acesteia, Galed;

49Și Mițpa, căci el a spus: DOMNUL să vegheze între mine și tine, în timp ce suntem absenți unul față de celalalt.

50Dacă vei chinui pe fiicele mele, sau dacă vei lua alte soții pe lângă fiicele mele, niciun bărbat nu este cu noi; vezi, Dumnezeu este martor între mine și tine.

51Și Laban i-a spus lui Iacob: Iată, această movilă și, iată, acest stâlp, pe care l-am aruncat între mine și tine;

52Această movilă fie mărturie și acest stâlp fie mărturie, că nu voi trece peste această movilă la tine și că nu vei trece peste această movilă și peste acest stâlp la mine, pentru a face rău.

53Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul Tatălui lor, să judece între noi. Și Iacob a jurat pe teama tatălui său Isaac.

54Atunci Iacob a oferit sacrificii pe munte și a chemat pe frații săi să mănânce pâine și au mâncat pâine și au rămas toată noaptea pe munte.

55Și devreme dimineața Laban s-a ridicat și a sărutat pe fiii săi și pe fiicele sale și i-a binecuvântat; și Laban a plecat și s-a întors la locul său.

Currently Selected:

Geneza 31: BTF2015

Highlight

Copy