Daniel 4
4
1Împăratul Nebucadnețar, tuturor popoarelor, națiunilor și limbilor, ce locuiesc pe tot pământul: Pacea să vi se înmulțească.
2Am gândit că este bine să arăt semnele și minunile pe care Dumnezeul cel Preaînalt le-a lucrat către mine.
3Cât de mărețe sunt semnele lui! Și cât de puternice sunt minunile lui! Împărăția lui este o împărăție veșnică și domnia lui este din generație în generație.
4Eu Nebucadnețar mă odihneam în casa mea, înflorind în palatul meu:
5Am văzut un vis care m-a înfricoșat și gândurile mele pe patul meu și viziunile capului meu m-au tulburat.
6De aceea am dat o hotărâre să se aducă toți înțelepții Babilonului înaintea mea, ca să îmi facă cunoscută interpretarea visului.
7Atunci au intrat magii, astrologii, caldeenii și ghicitorii și am spus visul înaintea lor, dar nu mi-au făcut cunoscută interpretarea lui.
8Dar la urmă a intrat Daniel înaintea mea, al cărui nume era Belteșațar, conform cu numele dumnezeului meu și în care este duhul sfinților dumnezei și am spus visul înaintea lui, zicând:
9Belteșațar, stăpânul magilor, deoarece știu că duhul sfinților dumnezei este în tine și nicio taină nu te tulbură, spune-mi viziunile visului meu pe care l-am văzut și interpretarea lui.
10Astfel erau viziunile capului meu în patul meu; am văzut și, iată, un copac în mijlocul pământului și înălțimea lui era mare.
11Copacul a crescut și era tare și înălțimea lui a ajuns la cer și priveliștea lui la marginea întregului pământ;
12Frunzele lui erau frumoase și rodul lui mult și în el era mâncare pentru toți; fiarele câmpului aveau umbră sub el și păsările cerului locuiau printre crengile lui și toată făptura era hrănită din acesta.
13Am văzut în viziunile capului meu pe patul meu și, iată, un paznic și un sfânt a coborât din cer;
14El a strigat tare și a spus astfel: Tăiați copacul și retezați-i ramurile, scuturați-i frunzele și împrăștiați-i rodul; să se îndepărteze fiarele de sub el și păsările dintre ramurile lui;
15Totuși lasă buturuga cu rădăcinile lui în pământ, chiar cu o legătură de fier și aramă, în iarba nouă a câmpului; și să fie udat cu roua cerului și să fie porția lui cu fiarele în iarba pământului;
16Să fie schimbată inima lui de om și să îi fie dată o inimă de fiară; și să treacă șapte timpuri peste el.
17Acest lucru este prin hotărârea paznicilor și cererea prin cuvântul celor sfinți, pentru a cunoaște cei vii că cel Preaînalt domnește în împărăția oamenilor și o dă oricui voiește și așează peste ea pe cei mai josnici dintre oameni.
18Acest vis eu împăratul Nebucadnețar l-am văzut. Acum tu, Belteșațar, spune interpretarea lui, întrucât toți înțelepții împărăției mele nu sunt în stare să îmi facă cunoscută interpretarea; dar tu ești în stare, căci duhul dumnezeilor sfinți este în tine.
19Atunci Daniel, al cărui nume era Belteșațar, a rămas înmărmurit pentru o oră și gândurile lui l-au tulburat. Împăratul a vorbit și a spus: Belteșațar, să nu te tulbure visul sau interpretarea lui. Belteșațar a răspuns și a zis: Domnul meu, visul să fie pentru cei ce te urăsc și interpretarea lui dușmanilor tăi.
20Copacul pe care l-ai văzut, care a crescut și era tare, a cărui înălțime a atins cerul și priveliștea lui tot pământul;
21Ale cărui frunze erau frumoase și rodul lui mult și în el era mâncare pentru toți; sub care fiarele câmpului au locuit și pe ramurile căruia păsările cerului au avut locuința lor:
22Acesta ești tu, împărate, care ai crescut și ai devenit tare, căci măreția ta a crescut și ajunge până la cer și domnia ta până la marginea pământului.
23Și pentru că împăratul a văzut un paznic și un sfânt coborând din cer și spunând: Tăiați copacul și distrugeți-l; totuși lăsați buturuga cu rădăcinile lui în pământ, chiar cu o legătură de fier și aramă, în iarba moale a câmpului; și să fie udat cu roua cerului și să fie porția lui cu fiarele câmpului, până când șapte timpuri vor trece peste el;
24Aceasta este interpretarea, împărate și acesta este hotărârea celui Preaînalt, care a venit peste domnul meu împăratul:
25Te vor alunga dintre oameni și locuința ta va fi cu fiarele câmpului și te vor face să mănânci iarbă ca boii și te vor uda cu roua cerului și șapte timpuri vor trece peste tine, până când vei cunoaște că cel Preaînalt domnește în împărăția oamenilor și o dă oricui voiește.
26Și pentru că au poruncit să lase buturuga cu rădăcinile copacului, împărăția ta îți va fi sigură, după ce vei fi cunoscut că cerurile domnesc.
27De aceea, împărate, să îți fie bine primit sfatul meu și încetează păcatele tale, făcând dreptate; și nelegiuirile tale, arătând milă celor săraci; poate va fi o lungire a liniștii tale.
28Toate acestea au venit peste împăratul Nebucadnețar.
29La sfârșitul a douăsprezece luni umbla prin palatul împărăției Babilonului.
30Împăratul a vorbit și a spus: Nu este acesta marele Babilon, pe care eu l-am construit pentru casa împărăției prin tăria puterii mele și pentru onoarea maiestății mele?
31În timp ce cuvântul era încă în gura împăratului, a căzut o voce din cer, spunând: Împărate Nebucadnețar, ție ți se spune: Împărăția este îndepărtată de la tine.
32Și te vor alunga dintre oameni și locuința ta va fi cu fiarele câmpului; te vor face să mănânci iarbă ca boii și șapte timpuri vor trece peste tine, până când vei cunoaște că cel Preaînalt domnește în împărăția oamenilor și o dă oricui voiește.
33În același moment s-a împlinit aceasta peste Nebucadnețar și a fost alungat dintre oameni și a mâncat iarbă ca boii și trupul lui a fost udat cu roua cerului, până când perii lui au crescut ca penele acvilelor și unghiile lui ca ghearele păsărilor.
34Și la sfârșitul zilelor eu, Nebucadnețar, mi-am ridicat ochii spre cer și înțelegerea mi s-a întors și am binecuvântat pe cel Preaînalt și l-am lăudat și l-am onorat pe cel ce trăiește pentru totdeauna, a cărui domnie este o domnie veșnică și împărăția lui este din generație în generație;
35Și toți locuitorii pământului sunt considerați ca nimic; și el face conform voii lui în oștirea cerului și printre locuitorii pământului; și nimeni nu poate opri mâna lui, sau să îi spună: Ce faci?
36În același timp rațiunea mi s-a întors; și pentru gloria împărăției mele, onoarea mea și strălucirea mi s-au întors; și sfătuitorii mei și domnii mei m-au căutat; și am fost întemeiat în împărăția mea și mi s-a adăugat o maiestate aleasă.
37Acum eu Nebucadnețar laud și înalț și onorez pe Împăratul cerului, ale cărui lucrări toate sunt adevăr și căile lui judecată; și pe cei ce umblă în mândrie este în stare să îi doboare.
Currently Selected:
Daniel 4: BTF2015
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.
