Matheu 15

CAP. XV.

1Atunçea viniră la Iisusŭ de la Ierusa’imŭ cărturarilĭi și Fariseilĭi, și ḑiseră: 2De‐çe discipulĭi a tĕi calcă tradițiunea aușĭlorŭ? Că nu ’sĭ spélă mânĭle cându măcă păne. 3Ma elŭ respunse și lĕ ḑise: De çe și voĭ călcațĭ dimăndăciunea aluĭ Dumneḑĕŭ prin tradițiunea vóstră? 4Că Dumneḑĕŭ dimândă și ḑise: Tin̄isea tată‐tĕu și muma ta și: „Açelŭ care sburasce arĕu tră tată‐sĕŭ, ică tră mumă‐sa s’chéră cu mórte“. 5Ma voĭ ḑiçețĭ: Açelŭ çe va s’ḑică a tată‐sĕuĭ ică a mă‐săĭ, Dóră éste cu içe‐do çe va s’te agiuțĭ dĕ la mine, dure este; și póte s’nu tin̄iséscă tată‐sĕu ică mă‐sa. 6Și avețĭ călcată dimăndăciunea luĭ Dumneḑĕŭ, prin tradițiunea vóstră. 7Ipocrițĭ, ghine are profetisită tră voĭ Isaia, care ḑiçe: 8Aestu poporŭ s’aprochie de mine cu gura, și cu buzele me tin̄isésce, ma inima lorŭ éste multu departe de mine. 9Și cherută éste çe me tin̄isescu, învețândaluĭ învețăturĭ, care sŭntu dimăndaciunĭ omenesci.

10Și clĭemă ghimta și lĕ ḑise: Ascultațĭ și acăchisițĭ: 11Nu pângănésce omulŭ açea çe întră în gură, ma açea çe ése din gură, açea pângănésce omŭlu. 12Atunçea s’aprochiară de elŭ discipulĭi a luĭ, și ’lĭ ḑiseră: Sciĭ că Fariseilĭi se scandalisiră, cându avḑiră aestu sborŭ? 13Ma elŭ respunse și ḑise: Içe‐do plantă çe nu éste plăntată de çeresculŭ a meu Tată, va să se desrădăçinéḑă. 14Alăsațĭ lĭ; elĭ suntŭ orghi conducĕtorĭ a orghilorŭ; și cându unŭ orbu conduçe altu orbŭ, amêndoĭ va s’cadă în grópă.

15Iară Petru respunse și lĭ ḑise: Deslégă‐ne aestă parabolă. 16Și Iisusŭ ḑise: Și voĭ nu acăchisițĭ! 17Nu acăchisițĭ că içe‐do çe intră în gură, s’duçe în pântecă, și ése la eșitŭ? 18Ma açéle çe esŭ din inimă, açéle pângănescu omŭlu. 19Că din inimă esŭ urîte minduirĭ, vătămarĭ, adulterĭi, curvĭlĭ, furturĭ, mărturĭi minciunóse, blăstemurĭ.

20Aeste sŭntu carĭ pângănescu omŭlu; ma s’măcă cu măn̄ĭle nespelate, nu lu pângănésce omŭlu. 21Și eși Iisusŭ de acolo și s’duse tru părțile a Tirŭluĭ și a Sidonŭluĭ. 22Și écă ună mulĭére hananeană, eși de tru sinorĭle açéle și strigă ḑicêndu‐lĭ: Milué‐me, Dómne, hilĭlu alŭ Davidŭ; că hilĭea‐mea éste rĕŭ demonisată. 23Iară elŭ nu ’lĭ déde niçi unŭ sborŭ. Și s’aprochiară discipulĭi a luĭ și îlŭ ruga, ḑicêndŭ: 24Dă lĭ cale, că strigă după noĭ. Ma elŭ respunse și lĕ ḑise: Nu escu petrecutŭ 25de câtŭ mașĭ la oile cherdute a casălĭeĭ luĭ Israilŭ. Iară ea vine, se înclĭnă la elŭ și ḑise: Dómne agiută‐m̄ĭ. 26Ma elŭ respunse și ḑise: Nu e ghine să s’lĭă pânea a feciorĭlorŭ, și să s’arucă la cățĕlĭ. 27Iară ea ḑise: Ași e Dómne, ma și cățĕlĭi măcă de sĕrmele çe cadŭ de pre mésa a Domnilorŭ a lorŭ. 28Atunçea respunse Iisusŭ și ’lĭ ḑise: O mulĭére! mare éste credința ta; la s’țĭ se facă cumŭ vreĭ. Și s’vindecă hilĭea a lĭeĭ de tru açea óră.

29Și cara trecu d’acolo Iisusŭ, vine ningă amarea Galileilĭeĭ, și s’alină pe munte și ședea acolo. 30Și vine la elŭ ghimtă mare, și avea cu elĭ sclĭopĭ, orghĭ, surḑĭ, ologĭ și alțĭ mulțĭ, și lĭ aruncară la ciciórĭle a luĭ Iisusŭ, și îlĭ vindecă. 31In câtŭ s’ciudusea ghimta cându vedea muțilĭi că sburâscu, ologilĭi sănătoșĭ, sclĭopĭ ca imnă, și că orghi vedŭ, și măriră Dumneḑeŭlu aluĭ Israil.

32Iară Iisusŭ clĭemă pre discipulĭi a luĭ și lĕ ḑise: m̄ĭ e m̄ilă de aestă ghimtă, că écă sŭntu de treĭ ḑile çe ședu cu mine, și n’au çe s’măcă; și nu voiu s’lĭi sălăghiescu agiun̄ĭ, s’nupu çeva de s’curmă în cale. 33Și discipulĭi a luĭ ’lĭ ḑicŭ: De iu avemŭ noĭ açia în deșertŭ ahâte pânĭ, în cătŭ să săturamŭ ahâtă mulțime? 34Și Iîsusŭ lĕ ḑise: câte pânĭ avețĭ? Iară elĭ respunseră; șépte, și puțin̄ĭ pesci. 35Și dimândă a mulțimilĭeĭ să șédă în pade. 36Apoia luă açele șépte pânĭ, și pescilĭ, lĕ déde urăciune, le frâmse și și le déde a discipŭlĭlorŭ a luĭ, iară discipulĭi a mulțimelĭeĭ. 37Și mâncară tuțĭ și se săturară, și adunară de arĕmăsăturĭle de bucățĭ, șépte cănistre ’mpline. 38Iară açelĭ çe măcară era patru m̄ilĭ de bărbațĭ, afară de mulĭerĭ și de feciorĭ. 39Și decara sălăghi mulțimea întră în luntre, și m̄érse în sinorĭle a Magdalŭluĭ.

Currently Selected:

Matheu 15: AROM

Highlight

Copy