Matheu 13

CAP. XIII.

1In açea ḑiuă eși Iisusŭ din casă, și ședea ning’amare. Și se adunară la elŭ mulțime mare, 2în câtŭ elŭ întră în luntre să șédă; și tutŭ poporulŭ ședea la marginea ’marilĭeĭ. 3Și lĕ sburî multe în parabole și lĕ ḑise:

4Écă eși sĕmĕnătorŭlu să sémenă. Și cându semena, semênța, nisçânte căḑură ningă cale, și veniră pulĭi asburătorĭ, și le mâncară. 5Alta căḑu tru locurĭ chetróse, iu nu era țéră multă, și de‐ună-oră arăsĕriră, că nu era afundŭ tru locŭ. 6Și decara arĕsĕri sórele, se păliră, și ne avêndaluĭ rădăçină, s’uscară. 7Iară altele căḑură tru schin̄ĭ și crescură schinĭlĭi, și le înecară. 8Și alte căḑură tru locŭ bunŭ, și déderă póme ună, ună sută, 9altă șéĭ‐ḑeçĭ, și alta treĭ‐ḑeçĭ, Açelŭ çe are ureclĭi tră avḑire s’avdă. 10Și s’aprochiară de Iisusŭ discipulĭi a luĭ și ’lĭ ḑiseră: De çe lĕ sburĕscĭ cu parabole? 11Ma elŭ respunse și lĕ ḑise: că a vóuĕ vĕ éste dată ș’ cunóscețĭ misterĕle a amirărilĭeĭ a çerŭluĭ; iară açelorŭ nu lĕ éste dată. 12Că açeluĭ çe are va s’lĭ se da, și va s’ lĭ se adavgă; ma açelŭ çe nu are și açea çe are va s’lĭ se lĭa de la nĕsŭ. 13De açea lĕ sburĕscŭ în parabole, că veḑêndŭ, nu vedŭ, și avḑîndŭ nŭ avdŭ, nici acăchisescŭ. 14Și ași s’implinésce la elĭ profeția luĭ Isaia care ḑiçe: Cu avḑirea va s’ avḑîțĭ, și nu va s’acăchisițĭ, și cu oclĭlĭ va s’mutrițĭ și nu va s’ vedețĭ. 15Că se îngrășe inima aestuĭ poporŭ și cu ureclĭile greŭ avḑiră, și ’șĭ ĭnclĭseră oclĭilĭ tra s’ nu védă ver‐nă oră cu oclĭilĭ, și cu ureclĭile s’nu avdă, și cu inima s’nu acăchiséscă, și s’tornă s’lĭ vindecŭ. 16Iară fericițĭ sŭntu oclĭilĭ a voștri că vedŭ, și ureclĭile a vóstre că avdŭ. 17Că dealihea vĕ ḑicŭ că mulțĭ profețĭ și drepțĭ avură dorŭ s’ védă câte vedețĭ voĭ, ma nu le veḑură; și s’ avdă câte avdîțĭ voĭ, ma nu le avḑiră.

18Tr’ açea ascultațĭ parabola semĕnătorŭluĭ. 19Care‐çi‐do omŭ çe avde grailu a amirărilĭeĭ și nu l’achicăsésce, vine urîtŭlu și arăchiésce semĕnătura di tru inima luĭ; aestă este açea çe e semĕnată ningă cale. 20Iară açea çe este semĕnată tru locurĭ chetróse, açelŭ éste care avde sborulŭ, și de ună‐óră ’lŭ lĭa cu bucurie; 21Ma nu are rădăçină în elŭ, și éste tră puținŭ timpŭ; și çându s’façe strimtorare ică agonire tră sborŭlu, tru‐óră se scandalisésce. 22Iară açea çe se sémĕnă pe tru schin̄ĭ, açelŭ este care avde sborŭlu, ma minduirĭle tră aestă, etă și minciunarea avuțiilĭeĭ, înécă sborŭlu, și s’façe fâră pomŭ. 23Iară açea semenată tru locŭlu bunŭ, aestŭ este açelŭ care avde sborŭlu, și ’lŭ acăchisésce; și da póme și façe ună, ună sută, altă șésĭ ḑeçĭ, și altă treĭ‐ḑeçĭ.

24Ună altă parabolă lĕ aduse înainte, și lĕ ḑise: Amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu unŭ omŭ, 25care semĕnă semĕnța bună tru agrulŭ a luĭ. Ma cându ómenĭlĭi dorm̄ia, s’duse neóspele a luĭ, și semĕnă chéniță pre tru grânŭ și fugi. 26Și cându crescu érba și déde pomŭ, atunçea s’veḑu chénița. 27Și s’duseră servitorĭlĭi la Domnulŭ a agruluĭ, și ’lĭ ḑiseră; Dómne, nu semĕnașĭ semênță bună tru agrulŭ a tĕu? d’iu eși decara chénița? 28Si elŭ lĕ ḑise: omŭ neóspe o are faptă aestă. Iară servitorĭlĭi ’lĭ ḑiseră: Vreĭ decara s’m̄érgemŭ, s’o alegemŭ? 29Ma elŭ lĕ ḑise: Nu! că, alegêndaluĭ chenița nu çeva de scótețĭ și grânŭlu cu ea. 30Alăsațĭ s’créscă deadunŭ amêndóuĕ până la seçerișŭ. Și tru timpulŭ a seçerișŭluĭ, va s’ḑicŭ a seçerătorĭlorŭ: Alégețĭ cama ’năinte chénița; și băgațĭ‐o mănuclĭe tr’ardere; și grânŭlu adunațĭ‐lu tru grănarŭlu a m̄eu. 31Altă parabolă lĕ spuse elŭ, șĭ lĕ ḑise: Amirărilĭea çerŭluĭ, unzésce cu unŭ grănuțŭ de sinape, 32care lŭ luă unŭ omŭ, și lŭ semĕnă tru agrulŭ a luĭ, care éste cama m̄icŭ de tute semênțele, ma cându crésce, este cama mare de tute verdețĭle, ș’ s’façe arbore, în câtŭ v̄inŭ pulĭi a çerŭluĭ și locuescŭ pre alumăçlĭe a luĭ.

33Și altă parabolă lĕ ḑise a lorŭ: Amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu aluatŭlu, care îlŭ luă mulĭérea și ’lŭ ascunse în treĭ mesurĭ de fărină, pănă cându s’aluză tutŭ.

34Aeste tute grăi Iisusŭ a poporuluĭ în parabole, și fără parabole nu lĕ sbura. 35Tra să s’împlinéscă açea çe s’ḑise prin profetŭlu care ḑiçe: Va s’m̄i desclĭidŭ gura în parabole, și va s’lĕ spunŭ açéle ascumte de la înçeputŭlu a lumelĭeĭ.

36Atunçea Iisusŭ alasă ghimta și vine acasă; și s’aprochiară discipulĭi a luĭ și ’lĭ ḑiseră: 37Deslégă‐ne parabola chénițĕlĭeĭ a agruluĭ. Iară elŭ respunse și lĕ ḑise: açelŭ çe semĕnă semênța bună, este hilĭlu a omŭluĭ.

38Și agrŭlu éste lumea; sĕmênța açea bună sŭntu hilĭi a amirărilĭeĭ, și chénița sŭntu hilĭi a rĕuluĭ. Iară neóspele care o semĕnă éste draculŭ. 39Și seçerișĭlu éste finirea etĕlĭeĭ.

40Iară seçerătorĭlĭi sŭntu anghelĭi. Că precumŭ s’alége chénița, și s’arde în focŭ, ași va s’hibă și la finirea aesteĭ ete. 41Va s’petrécă hilĭlu a omuluĭ, anghelĭi a luĭ, și va s’alégă de tru amirărilĭea luĭ, tute 42scandalele și açelĭ çe facŭ nelegiurea. Și va s’lĭ aruncă tru cirépŭlu de focŭ: 43acolo va s’hibă plângérea și scărcicarea dințilorŭ. Atunçea açelĭ drepțĭ va s’luçéscă ca sórĕle, tru amirărilĭea Tatăluĭ lorŭ. Açelŭ çe are ureclĭi tră avḑire s’avdă.

44Iară amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu ună vistére ascumtă tru agru, care cândŭ o află unŭ omŭ, o ascumse, și de bucuria ’lĭeĭ s’duçe, vinde tute câte are și acumperă agrulŭ açelŭ.

45Iară unzésce amirărilĭea çeruluĭ, cu unŭ omŭ comerciantŭ, care căfta mărgăritale bune. 46Și care, cândŭ află unŭ mărgăritarŭ scumpŭ, s’duse, vindu tute câte avea, și’lŭ acumperă.

47Iară Amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu ună mréje, care s’arucă tru amare, și adună de tute felurĭle: 48care după çe s’umplu, o scóseră la marginea de amare, și șeḑură și alépseră açéle bune, tru vase, și açéle réle, le arŭcară afóră.

49Ași va s’hibă la finirea etĕlĭeĭ; 50va s’ésă anghel’i și va s’despartă pre açelĭ rĕĭ din nolgica drepțilorŭ. Și va s’lĭ arucă tru furnulŭ de focŭ; acolo va s ’hibăplăngérea și scărcicarea dinți orŭ.

51Ḑise a lorŭ Iisusŭ: Acăchisitŭ aeste tute? Ḑiseră a luĭ: Da, Dómne. 52Și elŭ lĕ ḑise: De açea içi‐do cărturarŭ învețatŭ, tru amirărilĭea çerŭluĭ, unzésce cu unŭ domnŭ de casă, care scóte de tru v̄istérea luĭ lncrurĭ nale și veclĭi.

53Și după çe fini Iisusŭ aeste parabole, fugi d’acolo. 54Și cându vine în patria luĭ, ’lĭ ’nveța în sinagoga lorŭ, în câtŭ s’mira elĭ și ḑiçea: D’iu la aestu ahâtă mintimenilĭe, și ahâte ciudĭi? 55Nu éste elŭ hilĭlu a mastorŭluĭ? Nu s’clĭéma muma luĭ Maria, și frațĭlĭi a luĭ Iacovŭ, și Iosi, și Simon și Iuda? 56Și surorĭle a luĭ nu sŭntu tute la noĭ? D’iu decara aeste tóte la nĕsŭ? 57Și se scandalisa de elŭ. Ma Iisusŭ lĕ ḑise: Nu éste profetŭ fără tin̄ie, de câtŭ mașĭ în patria luĭ, și în casa luĭ. 58Și nu féçe acolo multe ciudĭi, de necredința lorŭ.

Currently Selected:

Matheu 13: AROM

Highlight

Copy