Matheu 11

CAP. XI.

1Și după çe fini Iisusŭ dimăndăciunĕle câtrĕ açelĭ doĭ‐sprĕ‐ḑéçe discipulĭ a luĭ, d’acolo s’duse tra s’învéță și s’ predică tru çetățĭle a lorŭ.

2Iară Ioanŭ cându avḑi în înclĭsóre faptele a luĭ Iisusŭ, petrecu doĭ discipulĭ a luĭ; 3și îlĭ ḑise: Tine escĭ açelŭ care are s’ v̄ină, ima altu s’asceptămŭ? 4Iisusŭ respunse și lĕ ḑise: Duçețĭ‐vĕ și spunețĭ a luĭ Ioanŭ, câte vedețĭ și avḑițĭ. 5Orghi vedŭ, sclĭopĭ imnă, leproșĭ s’cură, surḑĭ avdŭ, morțĭ înviéză, și a órfăn̄ilorŭ lĕ se spune scire bună. 6Și fericitŭ este açelŭ care nu va să s’ scandaliséscă în mine.

7Și cându elĭ s’duçea, înçepu Iisusŭ s’ḑică a ghimtălĭeĭ tră Ioanŭ: Ce eșitŭ s’ vedețĭ în deșertŭ? Călame legănată de vîntŭ? 8Ma çe eșitu s’vedețĭ? Omŭ învesçutŭ în stran̄ie molĭ? Éca açelĭ çe pórtă stran̄ie molĭ sŭntu în case amirărescĭ. 9Ma çe avețĭ eșită s’ vedețĭ? Profetu? Da, ve ḑicŭ, și cama multŭ de profetŭ. 10Că aestŭ éste açelŭ tră care éste scriată: Écă eu petrecŭ mesagerŭlu a meu înaĭntea fațălĭeĭ a tale, care va s’țĭ îndrégă calea înaintea ta. 11Deahihea vĕ ḑicŭ: de câțĭ s’au faptă de mulĭerĭ, vêrnu n’are eșită cama mare de Ioanŭ Botezătorŭlu. Și açelŭ cama m̄icŭ tru amirărilĭea çerŭluĭ, cama mare de elŭ éste. 12Iară de tru ḑilele a luĭ Ioanŭ Botezătorŭlu până acmu, amirărilĭea çerŭluĭ s’ violéză și violatorĭlĭi o arăchescŭ. 13Că tuțĭ profețĭlĭi și legea până la Ioanŭ profetisiră.

14Și s fure că vrețĭ s’ asceptațĭ aeste, aestu éste Ilia care are s’v̄ină. 15Açelŭ çe are ureclĭi tr’ avḑire, s’avdă. Ma cu çe s’ unzescu aestă generațiune? 16Unzésce cu feciorĭlĭi care ședŭ în păzare și strigă câtre soçĭlĭi a lorŭ, Și ḑicŭ: 17Vĕ căntămŭ cu fluéra șĭ nu giucatŭ; vĕ cântămŭ de jale și nu plâmsetŭ. 18Că vine Ioanŭ fără s’ măcă și fără s’ bea, și ḑicŭ: are demonŭ tru nĕsŭ. 19Vine hi ĭlu a omŭluĭ care măcă și bea, și ḑicŭ: Écă omŭ lacomŭ și beutorŭ de v̄inŭ; óspe a vameșĭlorŭ și a pecătoșĭlorŭ. Și mintimenilĭea ’sĭ află dreptatea de la hilĭi a lĭeĭ.

20Atunçea înçepu s’ încace çetățile, tru carĭ s’féçeră naĭ cama multele çiudiĭ a luĭ, că nu s’tunusiră. 21Cavaĭ de tine, Horazin, cavaĭ de tine Bethsaisdo, că, s’ éste că s’făçea la Tirŭ și la Sidonŭ ciudiile carĭ s’féçeră la voĭ, de multu era să s’tunuséscă în sacŭ și în cenușe. 22Ma vĕ ḑicŭ: cama lișiorŭ va s’ hibă a Tirŭluĭ și a Sidonŭluĭ în ḑiua de giudecată, de câtŭ a vóuĕ. 23Și tine Capernaumŭ, care până în çerŭ te aĭ înălțată va s’te depunĭ până tru chisă. Că ma s’făçea la Sodoma cĭudiile carĭ s’féçeră la tine, era s’arĕmână până astă‐ḑĭ. 24Ma vĕ ḑicŭ: că, cama lișiorŭ va s’ lĭ hibă a locŭluĭ a Sodomen̄ĭlorŭ în ḑiua de giudecată, de câtŭ a țié.

25Tru açelŭ timpŭ respunse Iisusŭ și ḑise: Ițĭ mulțumescu Tată, Dómne a çerŭluĭ și a locŭluĭ, că, le aĭ ascumtă aeste de la învețațĭlĭi și mintimenĭlĭi, și le descoperișĭ a națĭlorŭ. 26Da! Tată, că ași fu buna vrére a ta. 27Tute îm̄ĭ fură date am̄ié dela Tată‐m̄eu, și vêr‐nŭ nu cunósce hilĭlu, de câtŭ mașĭ Tatălŭ, și açelŭ la care va s’ va hilĭlu s’lu descóperă. 28Venițĭ la mine, tuțĭ açelĭ carĭ hițĭ curmațĭ și încărcațĭ, 29și eu va s’vĕ descurmŭ. Luațĭ jugŭlu a m̄eŭ peste voĭ, și învețațĭ de la mine, că escu blândŭ și aplecatŭ cu înima; 30și va s’aflațĭ arĕpausŭ tru sufletĕle a vóstre. Că jugŭlŭ a mĕu este bunŭ, și sarçina mea lișióră.

Currently Selected:

Matheu 11: AROM

Highlight

Copy