Apocalipsul 9

Trâmbița a cincea

1A sunat din trâmbiță cel de-al cincilea înger și am văzut o stea din ceruri care căzuse pe pământ. I s-a dat acesteia cheia fântânii abisului#9,1 În tradiția biblică, „abisul” se află în adâncurile pământului și este locuința temporară a duhurilor rele care așteaptă judecata finală. 2și a deschis fântâna abisului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare, iar soarele și aerul s-au întunecat din cauza fumului fântânii. 3Din fum au ieșit niște lăcuste pe pământ și li s-a dat o putere după cum au putere scorpionii pământului 4și li s-a spus să nu dăuneze nici ierbii pământului, nici vreunei plante, nici vreunui copac, ci doar oamenilor care nu au sigiliul lui Dumnezeu pe frunțile [lor]. 5Li s-a dat [putere] nu ca să-i ucidă, ci ca să-i chinuie timp de cinci luni, iar chinul lor este asemenea celui#9,5 Lit.: „chinului”. [provocat] de scorpion când înțeapă un om. 6În zilele acelea, oamenii vor căuta moartea și n-o vor găsi, vor dori să moară, dar moartea va fugi de ei.

7Înfățișarea#9,7 Lit.: „asemănarea”. acestor lăcuste era ca a cailor pregătiți de luptă. Pe capetele lor erau niște coroane ca de aur, iar fețele lor erau ca fețele oamenilor. 8Aveau părul ca părul femeilor și dinții, ca dinții leilor. 9Aveau platoșe ca niște platoșe de fier, iar vuietul aripilor lor era ca vuietul carelor trase de mulți cai ce aleargă la luptă. 10Aveau cozi cu ghimpi ca ale scorpionului și în cozile lor se afla puterea lor de a dăuna oamenilor timp de cinci luni. 11Aveau ca rege peste ele pe îngerul abisului, iar numele lui în ebraică este „Abaddón”, iar în grecește „Apollyon”#9,11 Secțiunea celei de-a cincea trâmbițe descrie activitatea forțelor demoniace în desfășurarea istoriei. Căzut din zona transcendentă, demonul are o rază de acțiune limitată („pământ, abis”), cunoscută oamenilor doar în mod obscur („fum”). Activitatea lui, permisă de Dumnezeu („i s-a dat cheia”), cunoaște momente de intensitate variabilă, în funcție și de colaborarea umană (activitatea distructivă a lăcustelor se limitează la cinci luni, martie-august, sezonul unei vegetații complete). Violența și devastarea provocate de forțele demoniace sunt prezentate în forme variate: război („cai pregătiți de luptă, care de luptă, platoșe”), setea de putere („coroane ca de aur, fețe ca ale oamenilor”), seducția feminină („părul de femeie”), cruzimea în relațiile sociale („dinți de leu”), violență unită cu perfidie („coada scorpionului”). Inspiratorul tuturor acestor rele este „Abaddòn-Apòllyon” = „exterminatorul”. În tradiția vetero-testamentară apare împreună cu moartea (Șeòlul, mormântul: Prov 15,11; Ps 88,12), iar în literatura rabinică indică o parte a Gheenei..

12Primul „vai” a trecut, iată că mai vin două „vai”-uri după toate acestea!

Trâmbița a șasea

13A sunat din trâmbiță și cel de-al șaselea înger și am auzit un glas [venind] parcă din cele patru coarne ale altarului de aur care se află înaintea lui Dumnezeu, 14spunând celui de-al șaselea înger care avea trâmbița: „Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legați la râul cel mare al Eufrátului!”#9,14 După o temă iudaică populară, Eufrat ar fi zona de proveniență a răului de unde intră în acțiune forțele demoniace. Această tradiție se bazează pe rolul jucat de imperiile din Mesopotamia (Asiria și Babilòn) în devastarea Palestinei.. 15Și au fost dezlegați cei patru îngeri care erau pregătiți pentru ceasul și ziua și luna și anul [acela] ca să ucidă o treime dintre oameni. 16Numărul călăreților din armata lor era de douăzeci de mii câte zeci de mii: am auzit numărul lor#9,16 Forțele demoniace sunt supuse unui plan al lui Dumnezeu fixat în detaliu (v. 15), dar acționează cu modalități, legi și un stil de care oamenii își pot da seama doar parțial. Combinând simbolismul teriomorfic cu cel antropologic și aritmetic, autorul Apocalipsului creează o imagine uimitoare a puterii și a absurdului intrinsec al demoniacului. Exagerarea hiperbolică a numărului are rolul de a impresiona, și nu de a da o semnificație.. 17Astfel am văzut în viziune cai și călăreți#9,17 Lit.: „cei care ședeau deasupra lor”. având platoșe de foc, de iacint și de pucioasă; capetele cailor erau asemenea unor capete de leu, iar din gurile lor ieșeau foc, fum și pucioasă. 18Din cauza acestor trei plăgi: a focului, a fumului și a pucioasei, care ieșeau din gurile lor, a murit o treime dintre oameni, 19pentru că puterea cailor era în gurile și în cozile lor. Cozile lor erau asemenea șerpilor; aveau capete și cu ele vătămau.

20Ceilalți oameni, cei care n-au fost uciși de aceste plăgi, nici nu s-au convertit de la faptele mâinilor lor: n-au încetat să adore demonii și idolii de aur, de argint, de bronz, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble 21și nici nu s-au convertit de la crimele lor, nici de la farmecele lor, nici de la desfrânarea lor, nici de la hoțiile lor. #Is 14,12 #Ap 8,10 #Gen 19,28 #Ex 19,18 #Il 1–2 #Ex 10,12.15 #Înț 16,9 #7,3 #Iob 3,21 #Il 2,4 #Il 1,6 #Il 2,5 #16,12 #Is 17,8 #Dan 5,4.23 #Ps 115,4; 135,15-17

Currently Selected:

Apocalipsul 9: VBRC2020

Highlight

Copy