Apocalipsul 20

Domnia de o mie de ani a lui Cristos

1Apoi am văzut un înger coborând din cer și având în mâna lui cheia abisului și un lanț mare. 2El l-a prins pe dragon și pe șarpele străvechi – care este diavolul și Satàna – și l-a legat pentru o mie de ani. 3Apoi l-a aruncat în abis, l-a închis și a pus sigiliul ca să nu mai înșele neamurile până la împlinirea celor o mie de ani#20,3 Încă de la începuturile Bisericii, Ap 20,1-6 a fost interpretat de unii scriitori creștini (Papías, Iustín, Irinèu, Tertuliàn) în mod literal, așteptându-se venirea lui Cristos pe baza unor calcule matematice. Această interpretare a fost abandonată încă de pe timpul sfântului Augustín ca fiind total străină și incompatibilă cu ansamblul revelației Noului Testament (cf. Mt 19,28; 1Cor 6,2; 15,24; 2Tim 2,12) și cu învățătura creștină autentică. Totuși este propagată azi de unele secte ca anabaptiștii, adventiștii, martorii lui Ièhova etc. Indicația temporală ce califică victoria lui Cristos de o mie de ani, în comparație cu timpul diavolului („puțin timp”), are o valoare calitativă: „timpul lui Dumnezeu”, care nu se poate măsura cu „timpul nostru” ( 2Pt 3,8), este tainic, dar îl califică plinătatea sa (1.000). Dimpotrivă, „timpul Satànei”, și el misterios, este, din punct de vedere calitativ, de neluat în seamă.. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puțin timp.

4Apoi am văzut niște tronuri. Celor care s-au așezat pe ele li s-a dat judecata. [Am văzut] și sufletele celor cărora li s-a tăiat capul din cauza mărturiei lui Isus, din cauza cuvântului lui Dumnezeu și care nu s-au prosternat înaintea Fiarei și nici înaintea chipului ei, nici n-au primit indiciul pe fruntea și pe mâna lor. Ei s-au întors la viață#20,4 Lit.: „au trăit”. și au domnit cu Cristos o mie de ani. 5Ceilalți dintre morți nu au revenit la viață până când s-au împlinit cei o mie de ani. Aceasta este învierea cea dintâi#20,5 Prin faptul că martirii s-au implicat în lupta împotriva forțelor ostile lui Dumnezeu și lui Cristos până la sacrificarea vieții lor, au învins răul organizat. Ei au dat dovadă de o vitalitate și activitate asemănătoare activității lui Cristos cel înviat în realizarea împărăției lui Dumnezeu în istorie. Prima înviere (posibilă și pentru creștinii care ascultă mesajul Apocalipsului) constă deci în capacitatea activă de a colabora cu Cristos cel înviat.. 6Fericit și sfânt este cel care are parte de învierea cea dintâi! Cea de-a doua moarte nu are nicio putere asupra acestora, ci ei vor fi preoții lui Dumnezeu și ai lui Cristos și vor domni împreună cu el timp de o mie de ani.

Înfrângerea definitivă a Satànei

7Și când se vor împlini cei o mie de ani, Satàna va fi dezlegat din închisoarea lui 8și va ieși ca să înșele națiunile din cele patru colțuri ale pământului, pe Gog și pe Magóg#20,8 „Gog și Magog” – nume menționate și în 1Cr 5,4 (Gog, unul dintre urmașii lui Rubèn) și Gen 10,2 (Magòg, un fiu al lui Iafèt). Autorul Apocalipsului preia aceste nume din Ez 38–39, unde Gog este conducătorul năvălitorilor ce vin dinspre nord, din țara Magòg. Există încercări de a-l identifica pe Gog cu un personaj istoric (unii propun Gýgos, regele Lídiei pe la 650 î.C.) și de a localiza ținutul Magòg (la capătul de nord al lumii cunoscute pe atunci, în zona Mării Negre). În Apocalips, atât Gog, cât și Magòg apar ca personificări ale aliaților Fiarei în lupta împotriva lui Dumnezeu., și să le adune pentru război. Numărul lor este ca nisipul mării. 9Ele s-au suit pe fața pământului și au încercuit tabăra sfinților și cetatea iubită. Dar a căzut foc#20,9 Câteva manuscrise importante adaugă: „de la Dumnezeu”. din cer și i-a devorat, 10iar diavolul, cel care le-a înșelat, a fost aruncat în lacul cu foc și pucioasă unde se află Fiara și pseudo-profetul și vor fi chinuiți ziua și noaptea, în vecii vecilor.

Judecata finală

11Apoi am văzut un tron mare, alb, și pe cel care șade pe el. Din fața lui au fugit pământul și cerul și nu s-a mai găsit loc pentru ele. 12Și am văzut morții, mari și mici, care stăteau în picioare înaintea tronului. Atunci s-a deschis cartea. A mai fost deschisă și o altă carte, cea care este a vieții. Și au fost judecați morții din cele scrise în cărți, după faptele lor. 13Marea a dat înapoi morții care erau în ea. Moartea și locuința morților#20,13 Lit.: „Hàdes”. au dat înapoi morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele sale.

14Atunci, moartea și infernul au fost aruncate în lacul cu foc. Aceasta este moartea cea de-a doua: lacul cu foc. 15Și dacă cineva nu a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în lacul cu foc. #12,9 #2Tes 2,9-12 #Dan 7,9.22.27 #Mt 19,28 #1Cor 6,2 #6,9 #13,15-17 #5,10 #Rom 5,17 #5,10 #16,14.16; 19,19-21 #Lc 21,24 #Ps 78,68; 87,2 #2Rg 1,10.12 #19,20 #21,4 #1Cor 15,26.54 #13,8; 17,8 #14,10

Currently Selected:

Apocalipsul 20: VBRC2020

Highlight

Copy