Apocalipsul 14

Mielul, pe muntele Sión

1Apoi am privit și, iată, Mielul stătea pe muntele Sión#14,1 Încă din Vechiul Testament s-a dezvoltat o teologie a muntelui Siòn: fiind punctul cel mai înalt din Ierusalím, zona cea mai apropiată de cer, Sion devine o fortăreață sigură datorită prezenței lui Dumnezeu. Astfel, Sion devine un sinonim al templului. Preluând această teologie, autorul prezintă muntele Siòn ca loc ideal de unde pornește acțiunea mesianică a lui Cristos pentru a se ajunge la Ierusalímul nou (Ap 21,2). și împreună cu el o sută patruzeci și patru de mii [de oameni] care aveau numele lui și numele Tatălui său înscris pe frunțile lor! 2Și am auzit un glas din cer ca un vuiet de ape multe, ca un glas de tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit era ca [glasul] celor care cântă cu harpele lor. 3Ei cântă un cântec nou înaintea tronului, înaintea celor patru ființe și înaintea bătrânilor și nimeni nu a putut să învețe cântecul, în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, cei care au fost răscumpărați de pe pământ. 4Aceștia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici#14,4 Prin aceste expresii, autorul descrie un grup distinct de persoane (bărbați și femei) care se află într-o stare permanentă de sfințenie. De fapt, în Vechiul Testament (Ex 19,15; 1Sam 21,5-6), pentru a fi capabil de a intra în legătură cu Dumnezeu, se cerea o abstinență (de trei zile) de la raporturi matrimoniale. Preluând această idee, autorul arată că situația de permanentă sfințire a celor o sută patruzeci și patru de mii constă în fecioria reală datorită căreia ei sunt capabili să învețe cântecul nou și să-l urmeze pe Miel.. Aceștia îl urmează pe Miel oriunde ar merge. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni ca prim rod#14,4 Lit.: „primiție”. pentru Dumnezeu și pentru Miel. 5Nu s-a găsit în gura lor minciună; ei sunt fără prihană.

Vestirea judecății

6Și am văzut un alt înger zburând în partea cea mai înaltă a cerului. El avea o evanghelie veșnică pentru a o vesti tuturor locuitorilor#14,6 Lit.: „celor care stau pe pământ”. de pe pământ: fiecărui neam și trib, [fiecărei] limbi și [fiecărui] popor. 7El striga cu glas puternic: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-i preamărire, căci a venit ceasul judecății lui! Adorați-l pe Cel care a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!”.

8Și un alt înger, al doilea, l-a urmat, spunând: „A căzut, a căzut Babilónul, [cetatea] cea mare, cea care a îmbătat toate neamurile cu vinul furiei desfrânării ei”.

9Apoi a urmat un alt înger, al treilea, spunând cu glas puternic: „Dacă cineva se prosternă înaintea Fiarei și a chipului ei și primește indiciul ei pe frunte sau pe mână, 10va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei lui, și va fi chinuit în foc și pucioasă înaintea îngerilor celor sfinți și înaintea Mielului. 11Iar fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Cei care se prosternă înaintea Fiarei și a chipului ei și cei care au primit indiciul numelui ei nu au tihnă nici ziua, nici noaptea”. 12În aceasta#14,12 Lit.: „aici”. este statornicia sfinților, a celor care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.

13Atunci, am auzit un glas din cer, spunând: „Scrie! Fericiți cei morți, cei care de acum mor în Domnul! Da, fericiți – spune Duhul –, căci se vor odihni de truda lor, căci faptele lor îi urmează”.

Secerișul și culesul viei

14Apoi am privit și, iată, un nor alb, iar pe nor ședea unul asemenea Fiului Omului, având pe capul său o coroană de aur, iar în mână, o seceră ascuțită! 15Din templu a ieșit un alt înger, strigând cu glas puternic către cel care stătea pe nor: „Arcuncă#14,15 Lit.: „trimite!”.-ți secera și seceră, căci a venit ceasul secerișului, iar secerișul pământului este copt#14,15 Lit.: „uscat”.!”. 16Cel care stătea pe nor și-a aruncat secera pe pământ și pământul a fost secerat.

17Și a mai ieșit alt înger din templul care este în ceruri, având și el o seceră ascuțită. 18Iar un alt înger, cel care are autoritate asupra focului, a ieșit din altar și a strigat cu glas puternic către cel care are secera cea ascuțită, spunând: „Aruncă#14,18 Lit.: „trimite!”.-ți secera ascuțită și adună ciorchinii viei pământului, căci strugurii ei s-au copt!”. 19Atunci îngerul și-a aruncat secera pe pământ, a cules#14,19 Lit.: „a adunat”. via pământului și a turnat totul în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20Strugurii au fost striviți în teasc, în afara cetății, și a ieșit sânge din teasc până la zăbalele cailor pe o întindere de o mie șase sute de stádii#14,20 Un „stadion” = 185 m. Distanța totală ar corespunde întinderii Palestinei de la nord la sud (aproximativ 300 km). Totuși, după simbolismul numărului (4 × 400; 40 × 40), denotă în Apocalips universalitatea geografică: judecata are proporții mondiale.. #5,6 #Ps 2,6 #Il 3,5 #Abd 17 #Ez 9,4 #Ap 3,12; 7,4 #5,9 #Ps 33,2-3; 98,1; 144,9 #Is 42,10 #Ap 5,9 #Ier 2,3 #Ps 32,2 #Is 53,9 #Sof 3,13 #Ex 20,11 #Neh 9,6 #Ps 146,6 #Fap 4,24 #Ap 10,5 #Is 21,9 #Dan 4,27 #Ier 25,15; 51,7-8 #Ez 23,32-34 #13,16; 16,2 #Is 51,17 #Ap 15,7; 16,19 #Gen 19,24 #Ez 38,22 #Is 34,10 #13,10 #12,17 #1,3 #Evr 4,10 #Dan 7,13 #Ap 1,13 #Il 4,13 #8,3.5 #Is 63,1-6 #Ap 19,15

Currently Selected:

Apocalipsul 14: VBRC2020

Highlight

Copy