Proverbe 30
30
VI. CUVINTELE LUI AGÚR#30,1 Această colecție de proverbe este constituită din maxime ale unui înțelept necunoscut, care nu face parte din poporul evreu, ci aparține unui trib ismaelit din nordul Arabiei, cunoscut și din alte texte biblice (cf. Gen 25,14; 1Cr 1,30). Agùr este un fiu al Orientului, a cărui înțelepciune era renumită în Israel (cf. Prov 31,1; 1Rg 5,10-11; Ier 49,7; Iob 2,11). Caracteristica formală a cuvintelor lui Agùr constă în faptul că au mai degrabă aspect de oracole decât de maxime, de meditație personală decât de proverbe de înțelepciune.
1Cuvintele lui Agúr, fiul lui Iaché din Mássa. Oracolul [acestui] bărbat#30,1 Asemenea oracolului profetic sapiențial al lui Balaàm din Num 24,3-15. către Itiél, către Itiél și Ucál#30,1 Primul nume, „Itiel”, se găsește în Biblie pentru a indica un om din tribul lui Beniamín (cf. Neh 11,7), al doilea, „Ucàl”, este necunoscut. Din acest motiv, traducătorii greci și latini nu le-au luat ca nume de persoană..
2Într-adevăr,
eu sunt cel mai prost dintre oameni
și nu am priceperea unui om#30,2 Simțul umilinței profunde îl face să se simtă incapabil de a înțelege înțelepciunea (cf. Prov 12,1; Ps 73,22). Este atitudinea lui Iob în fața celor trei prieteni care se cred deștepți și cea a lui Qohelèt în fața misterului existenței..
3Nu am învățat înțelepciunea#30,3 Agùr mărturisește că nu a frecventat școlile în care se învață înțelepciunea vieții (cf. Iob 4,8; 8,8; 15,2.17 etc.).
și nu cunosc știința celor sfinte#30,3 Plural al intensității, la fel ca în Prov 9,10 (cf. Iob 6,10), pentru a indica adevărata înțelepciune care vine de la Dumnezeu..
4Cine a urcat la ceruri și cine a coborât?
Cine a adunat vântul în palmele sale
și cine a strâns apele în mantia lui?
Cine a hotărât toate marginile pământului?
Care este numele lui
și care este numele fiului său?
Tu o știi?#30,4 Motivul pentru care Agùr se declară necunoscător: niciun om nu poate cunoaște natura și acțiunea lui Dumnezeu (cf. Iob 38–39; Dan 2,21-23).
5Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat#30,5 Termenul folosit, în ebraică, pentru Dumnezeu este „ʾélôᵃh”, cuvânt rar folosit în Biblie, în afară de Cartea lui Iob. Cel „încercat”, asemenea metalului, rămâne curat (cf. 2Sam 22,31; Ps 12,7; 18,31; 119,140).; el este scut pentru cei care-și caută refugiu în el.
6Nu adăuga nimic la cuvintele lui,
ca să nu te mustre
și să nu fii [considerat] mincinos!
7Două lucruri cer de la tine,
nu mi le refuza înainte să mor!
8Îndepărtează de la mine
deșertăciunea și cuvântul mincinos#30,8 Aceste două expresii indică modul de a se comporta, în contrast cu învățătura exactă a lui Dumnezeu (cf. v. 5-6; Ps 119,29). De fapt este vorba de îndepărtarea practică de Dumnezeu însuși (cf. v. 9; Ps 119,37).,
nu-mi da sărăcire sau îmbogățire#30,8 În general, înțelepții aprobau bogăția și disprețuiau sărăcia, dar indicau moderația ca fiind un bine mai mare decât bogăția obținută în mod necinstit (cf. Prov 15,16; 16,8; 17,1).,
dă-mi bucata de pâine hotărâtă
pentru mine!
9Ca nu cumva să mă satur, să reneg
și să spun: „Cine este Domnul?”,
sau să sărăcesc și să fur și să iau [în zadar]
numele Dumnezeului meu.
10Nu-l calomnia pe slujitor înaintea
stăpânului său,
ca să nu te blesteme și tu să fii vinovat!
11O generație#30,11 Uneori, termenul „generație” este folosit în Biblie cu semnificația de „generație perversă” (Dt 32,5; Lc 9,41). își blestemă tatăl
și nu-și binecuvântează mama.
12O generație este pură în ochii ei,
dar nu este spălată de mizeria ei.
13O, generație: cât de trufași sunt ochii ei și cât de mult își înalță pleoapele!
14O generație care are dinții ca săbiile
și măselele precum cuțitele,
ca să-i devoreze pe cei umili din țară
și pe cei nevoiași dintre oameni.
VII. PROVERBE NUMERICE#30,15 Această colecție se distinge de celelalte. întrucât maximele, în loc să fie exprimate prin versuri în paralelism, formează grupuri de versuri, mai mult sau mai puțin ample, caracterizate de un număr; de aceea se numesc „proverbe numerice” (cf. Am 1,3-13; Mih 5,4; Iob 5,19; 40,5; Qoh 11,2; Sir 23,16; 25,1-2.7; 26,28; 50,25). Este vorba de un artificiu literar pentru a ajuta memoria.
15Lipitoarea are două fiice: „Dă, dă!”,
acestea trei#30,15 Acest număr, la fel ca și următorul, patru, indică un număr neprecizat (cf. Am 1,3-13). nu se satură
și patru nu spun: „E de ajuns!”:
16locuința morților, sânul steril,
pământul care nu se satură de apă
și focul care nu zice: „E de ajuns!”.
17Ochiul care-și bate joc de tatăl
și disprețuiește ascultarea față de mamă
va fi scobit de corbii din torent
și va fi mâncat de puii de vultur#30,17 Acest proverb este un fel de imprecațieblestem față de fiii care nu respectă porunca a patra (cf. Ex 20,12; Dt 5,16)..
18Acestea trei sunt prea minunate pentru mine,
ba chiar patru pe care nu le cunosc:
19calea vulturului pe cer,
calea șarpelui pe stâncă,
calea corabiei în inima mării
și drumul omului la tânără!
20Tot așa și calea femeii adultere;
ea mănâncă, se șterge la gură și zice:
„Nu am înfăptuit nicio nelegiuire”#30,20 Descrierea acestor acțiuni succesive vrea să arate că adultera îl seduce pe om și-l ruinează (cf. Prov 2,16-19; 5,2-14; 6,24–7,27) cu aceeași indiferență și ușurătate morală cu care săvârșește acțiuni indiferente din punct de vedere moral..
21Sub trei lucruri se clatină pământul#30,21 Nu în sens fizic, ci moral, asemenea unor realități care distrug ordinea socială a existenței umane.
și patru nu poate să suporte:
22sclavul care ajunge să domnească
și nebunul care se satură de pâine,
23femeia urâtă#30,23 Nu în sensul de divorțată, ca în Dt 24,1-4, ci neiubită sau neatrăgătoare (cf. Gen 29,31.33; Dt 21,15-17), pentru că este în vârstă (cf. 1Cor 7,36). care se căsătorește
și slujitoarea care o moștenește
pe stâpâna ei#30,23 Adică dobândește favoarea soțului și devine, astfel, stăpâna casei (cf. Gen 16,4)..
24Acestea patru sunt cele mai mici pe pământ,
dar sunt mai înțelepte decât înțelepții:
25furnicile, un popor fără putere,
dar care-și pregătesc vara hrana;
26șafanii#30,26 Erau animale impure, după lege, întrucât, chiar dacă sunt rumegătoare, nu au unghia despărțită (cf. Lev 11,5; Dt 14,7)., popor fără forță,
dar care-și pun casa pe stâncă;
27lăcustele, care nu au rege,
dar ies toate în ordine;
28șopârlele, pe care le poți prinde cu mâinile,
dar care sunt în palatele regilor.
29Acestea trei au un pas măreț
și patru, un mers maiestuos:
30leul, cel viteaz dintre animale,
care nu dă înapoi din fața nimănui;
31animalul cu coapsele [încinse],
țapul și regele [în fruntea] armatei sale.
32Dacă ai fost nebun și te-ai înălțat,
dacă ai avut planuri [rele], mâna la gură!#30,32 În sensul: „taci, admirând și reflectând” la cele patru lucruri descrise în v. 30-31 și la învățătura lor exprimată în v. 33. „A pune mâna la gură” face referință la o atitudine admirativă și instructivă (cf. Mih 7,16; Sir 5,12; Înț 8,12).
33Căci bătutul laptelui face să iasă untul,
lovitul nasului face să iasă sângele,
iar provocarea#30,33 Pentru verbele „a bate, a lovi și a provoca”, în ebraică se folosește același termen. mâniei face să iasă cearta. #Iob 38,1-38; Sir 1,2-3 #2Sam 22,31; Ps 18,31 #19,26; 30,17 #27,20 #15,20; 23,22 #Înț 5,10 #6,24-25 #19,10 #6,6-8
Currently Selected:
Proverbe 30: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
