Proverbe 16
16
Providența divină și modestia celui înțelept
1Omului îi aparțin orânduirile inimii, dar de la Domnul vine răspunsul limbii#16,1 Capitolul prezintă multe probleme textuale. Mai precis, lipsesc unele versete în LXX (v. 1; 3-4; 6); apoi sunt suprapuse cu versete din Prov 15. Spre deosebire de capitolele precedente, în Prov 16, proverbele sunt deseori grupate după tematică: Yhwh și omul (v. 1-9), rolurile regelui (v. 10-15), înțelepciunea și dulceața (v. 20-25), oamenii perverși (v. 27-30). Nu lipsesc proverbele izolate și pretutindeni se găsește învățătura înțelepciunii experimentale. Sensul proverbului din v. 1 este următorul: omul poate să-și fixeze idei, gânduri și obiective, dar numai dacă Dumnezeu vrea sau permite, acestea se împlinesc; adică viața omului este în mâinile lui Dumnezeu (cf. Ex 10,1; Am 3,6; Ps 118,8; Rom 9,16)..
2Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel care cercetează duhurile
este Domnul.
3Dezvăluie-i Domnului lucrarea ta
și se vor realiza gândurile tale.
4Toate lucrările Domnului
sunt pentru scopul lor#16,4 Tot ceea ce a fost creat intră în planul lui Dumnezeu, după relatarea creației din Gen 1,3-29.,
chiar și cel rău, pentru ziua cea rea.
5Lucru abominábil pentru Domnul
este orice inimă îngâmfată;
cu siguranță,
ea nu va fi considerată curată.
6În îndurare și adevăr este acoperită nelegiuirea și prin teama de Domnul [omul] se îndepărtează de rău.
7Când Domnului îi plac căile unui om,
chiar și pe dușmanii lui îi face
să se împace cu el.
8Mai bine puțin, dar cu dreptate,
decât multe venituri,
dar fără judecată#16,8 Comparația reflectă o situație în care valorile spirituale sunt puse deasupra celor materiale: dacă cineva posedă bunurile spirituale și e sărac în cele materiale, este mai bogat decât cel care posedă multe bunuri materiale, dar e sărac în cele spirituale (cf. Prov 15,16)..
9Inima omului își gândește calea,
dar Domnul stabilește pașii săi.
10Prezicere#16,10 Lit.: „descântec”. Propriu-zis, este vorba de o sentință divină pronunțată prin reprezentantul său, care poate fi regele sau profetul (cf. 2Sam 14,18-20; 1Rg 3,4-28). este pe buzele regelui,
la judecată, gura lui
nu comite sacrilegiu.
11Cântarul și balanțele drepte
sunt ale Domnului,
toate greutățile#16,11 Lit.: „pietrele”. sacului sunt lucrarea lui#16,11 Și Înțelepciunea egipteană a lui Amenèmope afirmă că greutățile și balanțele au fost instituite de Thot, zeul scrib al tribunalului divin, care veghează la modul de a fi folosite: cf. Dt 24,13-16..
12Lucru abominábil pentru regi este
să se facă vinovăție,
pentru că în dreptate
se stabilește tronul.
13Plăcerea regilor sunt buzele drepte,
ei îi iubesc
pe cei care spun lucruri drepte.
14Furia regelui este mesagera morții,
dar omul înțelept o evită#16,14 Lit.: „o acoperă”. Numai dacă cineva cunoaște învățătura înțelepciunii și o pune în practică poate să se eschiveze de mânia regelui (cf. Prov 19,12; 20,2)..
15În lumina feței#16,15 Lumina feței este simbolul bunăvoinței lui Dumnezeu sau a persoanei (cf. Num 6,25-26; Ps 4,7). regelui este viața,
favoarea lui, ca norul ploii târzii#16,15 Este vorba de ultima ploaie înainte de recoltă, indispensabilă pentru o producție bună (cf. Ier 3,3; Zah 10,1; Iob 29,23)..
16Dobândirea înțelepciunii este
mult mai bună decât aurul fin
și dobândirea priceperii este
mai de preferat decât argintul.
17Drumul celor drepți este
să se îndepărteze de rău;
cine are grijă de suflet își păzește calea#16,17 LXX are: „Cărările vieții se abat de la rele, lungime de viață sunt căile dreptății. Cine primește învățătură va fi printre cei buni, cine ține seamă de mustrări ajunge înțelept. Cine-și păzește căile veghează peste sufletul său, cine-și iubește viața își va ține gura”..
18Înainte de zdrobire este îngâmfarea
și înaintea prăbușirii este
semeția duhului.
19Mai bine înjosirea duhului cu cei umili decât parte la jaf cu cei îngâmfați.
20Cine este prudent cu privire la cuvânt află bunăstare și cine se încrede în Domnul este fericit.
21Celui înțelept cu inima i se spune
priceput, iar dulceața buzelor#16,21 Această dulceață se manifestă și constă în a ști să-i convingă și să-i încurajeze pe alții, în special la înțelepciune. adaugă
la învățătură.
22Izvor de viață este prudența pentru cel care o stăpânește#16,22 Lit.: „stăpânului său”. și disciplinarea nebunilor este nebunie.
23Inima înțeleptului își cântărește gura
și pe buzele sale este adăugată
învățătura.
24FAgùre de miere sunt cuvintele
plăcute, dulci pentru suflet
și medicament pentru oase.
25Este o cale [ce pare] dreaptă
înaintea omului,
dar la sfârșitul ei sunt căile morții.
26Sufletul care trudește pentru sine trudește căci gura sa apasă asupra lui.
27Omul de nimic#16,27 Lit.: „omul lui Beliàl”, înțeles ca în Prov 6,12, în sens disprețuitor sub aspect moral, adică lipsit de orice virtute, deci nelegiuit. sapă răul
și pe buzele lui este
ca un foc care arde#16,27 Nu numai că folosește inteligența pentru a plănui răul, dar și limbajul lui este o flacără ce stimulează și-i îndeamnă pe alții să dorească răul (cf. Prov 1,10-14; 4,14-17; 6,6-27; 9,13-18)..
28Omul pervers stârnește neînțelegere și cel care murmură
îi desparte pe prieteni.
29Omul violent îl ademenește
pe aproapele său
și-l face să meargă pe o cale
care nu este bună.
30Clipirea din ochi#16,30 Gestul aceluia care, știind că este rău intenționat, vrea să-i convingă pe alții fără a-și descoperi adevăratele intenții. este spre a plănui lucruri perverse
și strâmbatul din buze duce răul
la sfârșit.
31Căruntețea este o cunună de glorie,
ea se găsește pe calea dreptății.
32Este mai bun cel încet la mânie
decât cel viteaz
și cel care-și stăpânește duhul,
decât cel care capturează o cetate.
33În poala [hainei] se aruncă sorții,
dar judecata este de la Domnul. #19,21 #21,2 #11,21 #10,12; 1Pt 4,8 #15,16; Tob 12,8-9 #19,21 #11,1 #20,28; 25,5; 29,14 #14,35 #19,12; 20,2; Qoh 10,4 #2,4 #18,12; 11,2 #29,25; Ps 40,5 #16,23 #16,21 #14,12 #Iac 3,6 #20,29; Sir 25,3-6; Înț 4,9
Currently Selected:
Proverbe 16: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
