Marcu 3

Vindecarea omului cu mâna paralizată

(Mt 12,9-14; Lc 6,6-11)

1A intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna paralizată#3,1 Lit.: „uscată”.. 2Și îl urmăreau dacă îl va vindeca [în zi de] sâmbătă ca să-l poată acuza. 3El i-a spus omului cu mâna paralizată: „Ridică-te în mijloc!”. 4Apoi le-a spus: „Este permis sâmbăta să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viață sau să o pierzi#3,4 Lit.: „omori”.?”. Dar ei tăceau. 5Atunci, privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: „Întinde-ți mâna!”. El a întins-o și mâna lui s-a vindecat#3,5 Lit.: „s-a restabilit”.. 6Atunci, fariseii, ieșind îndată, au ținut sfat cu irodienii#3,6 Irodienii erau iudei adepți ai dinastiei lui Iròd, indiferenți la problema religioasă. Ei visau reunificarea întregii Palestíne sub domnia lui Iròd Antípa, tetrarhul Galilèii (Mc 12,13-17; Fap 12,1). împotriva lui ca să-l dea la moarte.

Mulțimile, pe urmele lui Isus

(Mt 4,24-25; 12,15-16; Lc 6,17-19)

7Isus a plecat împreună cu discipolii săi lângă mare și [îl urma] o mulțime numeroasă din Galiléea. Chiar și din Iudéea, 8din Ierusalím, din Iduméea, de dincolo de Iordán și din jurul Tírului și Sidónului, o mare mulțime, care auzise câte a făcut, a venit la el. 9Apoi, din cauza mulțimii, ca să nu-l strivească, el le-a spus discipolilor să-i pregătească o barcă. 10Deoarece vindecase pe mulți, toți cei care aveau vreo suferință se îmbulzeau ca să-l atingă. 11Iar duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau în fața lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”. 12Dar el le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut.

Alegerea celor doisprezece

(Mt 10,1-4; Lc 6,12-16)

13Apoi s-a urcat pe munte și i-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el. 14A constituit doisprezece, pe care i-a numit și apostoli#3,14 Multe manuscrise importante introduc aici, deși în unele lipsește: „pe care i-a și numit apostoli”, dar majoritatea comentatorilor consideră că este vorba de o adaptare, după Lc 6,13, ce nu intră în stilul specific lui Marcu., ca să fie cu el, să-i trimită să predice 15și să aibă puterea să scoată diavoli. 16Așadar, i-a constituit pe cei doisprezece#3,16 Deși textul „Așadar, i-a constituit pe cei doisprezece” lipsește din multe manuscrise, poate intra în stilul lui Marcu, iar aici este introdus numai pentru claritatea textului.: Símon, căruia i-a pus numele de Petru; 17Iacób, [fiul] lui Zebedéu, și Ioan, fratele lui Iacób, cărora le-a pus numele de Boanérges, care înseamnă fiii tunetului. 18Andrei, Fílip, Bartoloméu, Matei, Tóma, Iacób, [fiul] lui Alféu, Tadéu, Símon Cananéul 19și Iúda Iscariót, care l-a și trădat.

Isus și Béelzebul

(Mt 12,22-32; Lc 11,14-23)

20A venit în casă și mulțimea s-a adunat din nou, încât nu mai puteau nici să mănânce pâine. 21Când au auzit ai săi, au venit să-l ia, căci spuneau că și-a ieșit din fire. 22Iar cărturarii care coborâseră din Ierusalím spuneau: „Îl are pe Béelzebul!” și: „Cu [ajutorul] căpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli”. 23Dar el, chemându-i, le vorbea în parabole: „Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? 24Dacă o împărăție este dezbinată în sine, împărăția aceea nu poate dăinui, 25iar dacă o casă este dezbinată în sine, casa aceea nu va putea dăinui. 26Deci, dacă Satana se ridică împotriva lui însuși și este dezbinat, nu poate să se mențină, ci s-a terminat cu el. 27Nimeni nu poate să intre în casa unui om puternic și să-i jefuiască lucrurile dacă, mai întâi, nu-l leagă pe cel puternic; atunci îi va jefui casa.

28Adevăr vă spun că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor: păcatele și blasfemiile, oricâte blasfemii#3,28 În sens strict, „a rosti blasfemii” înseamnă a profera cuvinte jignitoare împotriva lui Dumnezeu, împotriva numelui său în mod direct (Ex 22,27; Lev 24,11-16) sau împotriva puterii lui sau a atributelor sale (cf. Mc 2,7 și par; 14,64 și par.; In 10,33-36). Blasfemia poate fi totodată atacarea unei persoane învestite cu o misiune divină (Fap 6,11), a unei instituții sacre (Ez 35,12; 1Mac 7,38). Evangheliile pot așadar să vorbească de blasfemii ca injurii împotriva lui Isus, Trimisul lui Dumnezeu, purtătorul puterii sale (Mc 15,29 și par.; Lc 22,64-65; 23,39). ar fi zis, 29dar, dacă cineva ar zice blasfemii împotriva Duhului Sfânt#3,29 Din contextul imediat, rezultă că acest păcat constă în refuzul recunoașterii puterii care acționează prin Isus, atribuindu-i lui Satana lucrările pe care el le împlinește prin Duhul Sfânt. Un astfel de refuz de convertire se opune iertării (cf. Mt 12,32)., nu va avea iertare niciodată, ci va fi vinovat de un păcat veșnic”. 30Pentru că spuneau: „Are un duh necurat!”.

Mama și frații lui Isus

(Mt 12,46-50; Lc 8,19-21)

31Au venit mama și frații lui și stând afară, au trimis la el ca să-l cheme. 32Mulțimea era așezată în jurul lui și i-au spus: „Iată, mama ta și frații tăi#3,32 Cf. nota la Mt 12,46. Unele manuscrise adaugă: „și surorile tale”, probabil pentru a se armoniza cu v. 35. te caută afară!”. 33Iar el, răspunzând, le-a zis: „Cine este mama mea și cine sunt frații mei?#3,33 Lit.: „Cine este mama mea și frații mei?”.”. 34Și, rotindu-și privirea peste cei așezați în jurul lui, a spus: „Iată mama mea și frații mei! 35Oricine face voința lui Dumnezeu, acela îmi este frate și soră și mamă”. #In 8,6 #Lc 14,3 #In 5,10 #6,52; 8,17; 10,5; 16,14 #Rom 2,5; 11,25 #Ef 4,18 #Evr 3,8 #4,1 par. #Lc 5,3 #5,30 #Mt 16,16-18 #In 1,42 #In 10,20 #1In 5,16

Currently Selected:

Marcu 3: VBRC2020

Highlight

Copy