Luca 7

Vindecarea servitorului centurionului

(Mt 8,5-13; In 4,43-54)

1Când a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, [Isus] a intrat în Cafárnaum. 2Un centurion avea un servitor la care ținea mult și care, fiind bolnav, trăgea să moară. 3Auzind despre Isus, a trimis la el pe unii bătrâni dintre iudei ca să-l roage să vină să-i salveze servitorul. 4Ajungând la Isus, aceștia îl implorau, zicând: „Este vrednic să-i faci#7,4 Lit.: „să-i oferi”. aceasta, 5căci iubește neamul nostru, iar sinagoga el ne-a construit-o”. 6Isus a mers cu ei și nu era departe de casă când centurionul a trimis câțiva prieteni, spunându-i: „Doamne, nu te deranja, căci nu sunt vrednic#7,6 Sau „nu sunt potrivit”. să intri#7,6 Invitația de a intra în casa unui păgân putea să-l pună pe un evreu într-o situație dificilă (Fap 10,28; 11,12). În Talmùd scrie: „Locuința păgânilor este necurată”. Centurionul arată că este bine informat cu privire la legea ebraică și consideră că, invitându-l pe Isus să intre în casa lui, l-ar putea compromite în fața poporului său. sub acoperișul meu! 7De aceea nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la tine, dar spune un cuvânt și servitorul#7,7 Sau „copilul”. meu va fi vindecat!#7,7 Câteva manuscrise foarte vechi au imperativul: „să fie vindecat!”. Alte manuscrise importante au viitorul: „va fi vindecat”. Este greu de admis în context tonul imperativului. 8Căci deși sunt un om supus autorității, am sub comanda mea soldați; și spun unuia «Du-te!» și se duce, iar altuia «Vino!» și vine; și servitorului meu «Fă aceasta!» și face”. 9Isus s-a mirat auzind aceasta și întorcându-se către mulțimea care-l urma, a spus: „Vă spun că nici în Israél nu am găsit așa o credință”. 10Întorcându-se acasă, cei trimiși l-au găsit pe servitor#7,10 O serie de manuscrise adaugă: „servitorul, care fusese bolnav”. Traducerile recente preferă totuși varianta scurtă pentru autoritatea manuscriselor în care apare. sănătos.

Învierea fiului văduvei din Náin

11Îndată după aceea s-a dus într-o cetate numită Náin#7,11 În ebraică, „naḥûm:”, transpus în greacă prin „nayn”, înseamnă „plăcut”. Este menționată numai aici în Biblie; este o localitate situată la 9 km sud-est de Nazarèt, pe locul actualului Nàin. Numai Vg și NVg au preluat pronunția ebraică „Nàim”. Traducerile actuale transcriu cuvântul din greacă: „Nain”.. Mergeau împreună cu el discipolii și o mare mulțime. 12Când s-a apropiat de poarta cetății, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, și aceasta era văduvă; și multă#7,12 Lit.: „suficientă”. lume din cetate era cu ea. 13Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!”. 14Apropiindu-se, a atins sicriul#7,14 Termenul grec „soros” înseamnă vas pentru păstrarea rămășițelor pământești ale unui mort, deseori din piatră, sub formă de urnă sau osuar. În Palestína, nu era obișnuit în acea vreme un astfel de vas. Probabil Luca se exprimă astfel pentru a se face înțeles de creștinii proveniți din lumea greco-romană, cărora le scrie., iar cei care-l duceau s-au oprit. Și a spus: „Tinere, îți zic, scoală-te!”. 15Mortul s-a ridicat și a început să vorbească, iar el l-a dat mamei sale. 16Pe toți i-a cuprins teama și-l glorificau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat printre noi” și „Dumnezeu a vizitat poporul său”. 17Vestea#7,17 Lit.: „cuvântul”. aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudéea și în toată împrejurimea.

Mărturia lui Isus despre Ioan

(Mt 11,2-19)

18Discipolii i-au făcut cunoscute lui Ioan toate acestea. Ioan a chemat doi dintre discipolii săi 19și i-a trimis la Domnul, spunând: „Tu ești cel care trebuie să vină sau să așteptăm pe altul?”. 20Când au ajuns la el, bărbații aceia i-au spus: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine, spunând: «Tu ești acela care trebuie să vină sau să așteptăm pe altul?»”. 21În ceasul acela îi vindecase pe mulți de boli, de suferințe și de duhuri rele, iar multor orbi le dăruise vederea#7,21 Lit.: „să vadă”.. 22Atunci, răspunzând, le-a zis: „Mergând, spuneți-i lui Ioan ceea ce ați văzut și ați auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați și surzii aud, morții învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună 23și fericit este cel care nu se scandalizează de mine!”.

24Când au plecat trimișii lui Ioan, [Isus] a început să spună către mulțimi despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie legănată de vânt? 25Dar ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce sunt îmbrăcați în haine scumpe și trăiesc în desfătare sunt în [palate] regale! 26Dar ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, și mai mult decât un profet. 27Acesta este cel despre care s-a scris:

«Iată, îl trimit pe îngerul meu

înaintea feței tale,

care va pregăti calea înaintea ta!».

28Căci eu vă spun: nimeni dintre cei născuți din femeie nu este mai mare decât Ioan; însă cel mai mic în împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29Tot poporul care-l asculta și vameșii l-au recunoscut pe Dumnezeu#7,29 Lit.: „i-au dat dreptate lui Dumnezeu”., botezându-se cu botezul lui Ioan. 30Dar fariseii și învățații Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu cu privire la ei, căci nu s-au lăsat botezați de el.

31Așadar, cu cine îi voi compara pe oamenii acestei generații? Cu cine se aseamănă? 32Ei sunt asemenea copiilor care stau în piață și strigă unii către alții:

«V-am cântat din fluier, și n-ați dansat,

v-am cântat de jale, și n-ați plâns».

33Căci a venit Ioan Botezătorul, care nu mănâncă pâine și nu bea vin, iar voi spuneți: «Are diavol». 34A venit Fiul Omului, care mănâncă și bea, iar voi spuneți: «Iată un mâncăcios și un băutor, prieten cu vameșii și păcătoșii!». 35Dar Înțelepciunea a fost recunoscută#7,35 Lit.: „înțelepciunii i s-a dat dreptate”. de către toți fiii ei”.

Iertarea femeii păcătoase

36Unul dintre farisei l-a invitat să mănânce la el#7,36 Luca este singurul dintre evangheliști care ne prezintă și „farisei favorabili” lui Isus, care-l invită la masă (Lc 11,37; 14,1) și care-l previn de amenințarea lui Iròd (13,31).. Intrând în casa fariseului, [Isus] s-a așezat la masă#7,36 Lit.: „s-a culcat pe un triclínium”, poziție în care se servea masa la solemnități în lumea greco-romană. La aceste mese erau invitați numai bărbați. Locul din partea opusă intrării în sală era rezervat pentru oaspetele de onoare.. 37Și iată, era în cetate o femeie păcătoasă! Aflând că el era în casa fariseului, a adus [un vas] din alabastru [plin] cu miresme. 38Plângând, stătea în spate, la picioarele lui [Isus]. A început să-i ude picioarele cu lacrimi, le ștergea cu părul capului ei, îi săruta picioarele și le ungea cu miresme.

39Văzând [aceasta], fariseul care îl chemase își spunea în sine: „Dacă acesta ar fi fost profet, ar fi știut cine și ce fel de femeie este aceasta care îl atinge, căci este o păcătoasă”#7,39 Faptul că o păcătoasă publică a putut intra în casa fariseului se explică prin obiceiul care le permitea celor neinvitați să ia parte la un banchet ca spectatori (Lc 14,1-2; Mc 2,16), putând participa direct la discuții, fiind favorizați de arhitectura sălilor de mese.. 40Răspunzând, Isus i-a zis: „Símon, am să-ți spun ceva”. Iar el a zis: „Spune, Învățătorule!”. 41„Un creditor avea doi debitori. Unul îi datora cinci sute de dinári#7,41 Un dinàr = plata unei zile de muncă., iar celălalt cincizeci. 42Neavând ei cum să dea înapoi, [stăpânul] i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?”. 43Răspunzând, Símon i-a zis: „Cred că cel căruia i s-a iertat mai mult”. El i-a zis: „Ai judecat corect”.

44Atunci, întorcându-se către femeie, i-a spus lui Símon: „Vezi femeia aceasta? Am intrat în casa ta și tu nu mi-ai turnat apă pe picioare#7,44 Lit.: „nu mi-ai dat apă pentru picioare”. Spălarea picioarelor era un semn de ospitalitate față de cei invitați într-o casă și era făcută de un slujitor sau de soția gazdei, în timp ce oaspetele se așeza la masă pe triclinium.; ea, însă, mi-a udat picioarele cu lacrimi și mi le-a șters cu părul ei. 45Sărut nu mi-ai dat#7,45 Sărutul era asociat cu salutul și făcea parte din ceremonialul întâlnirii persoanelor de vază sau a celor apropiate, în special după o absență îndelungată.; ea, însă, de când a intrat#7,45 Multe manuscrise și unele traduceri moderne folosesc persoana I: „de când am intrat” și se referă la Isus; dar, pentru claritatea textului, am preferat varianta TOB și VL, deoarece pare puțin probabil ca femeia să fi venit mai înainte, sau odată cu Isus (cf. v. 36-37)., nu a încetat să-mi sărute picioarele. 46Tu nu mi-ai uns capul cu untdelemn, ea însă mi-a uns picioarele cu miresme. 47De aceea îți spun: i s-au iertat păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; însă cui i se iartă puțin, iubește puțin”. 48Apoi a spus către ea: „Păcatele ți-au fost iertate”. 49Cei care erau cu el la masă au început să spună în sine: „Cine este acesta care iartă și păcatele?”. 50Însă el a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit; mergi în pace!”. #12,33 #Mt 8,10 #1Rg 17,10 #1,43 #Mt 8,3 #1Rg 17,23 #1,12; 2,20 #Mt 16,14 #Lc 1,68; 4,14 #4,44 #Is 35,5-6; 42,7; 26,19; 61,1 #2,34 #Mal 3,1 #In 6,35 #11,37; 14,1 #Mt 16,14 #In 4,18-19 #Mt 21,31 #Mt 8,10

Currently Selected:

Luca 7: VBRC2020

Highlight

Copy