Ioan 13

III. CARTEA GLORIEI ULTIMA CINĂ

Isus spală picioarele apostolilor

1Înainte de Sărbătoarea Paștelui, știind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârșit. 2În timpul cinei – când diavolul pusese deja [gândul] de a-l trăda în inima lui Iúda Iscarióteanul, fiul lui Símon –, 3știind că Tatăl a dat toate în mâinile sale și că de la Dumnezeu a ieșit și că la Dumnezeu merge, 4s‑a ridicat de la cină, și-a pus hainele deoparte și, luând un ștergar, s‑a încins. 5Apoi a turnat apă într-un vas de spălat#13,5 Termenul grec „nipter” se referă la un vas anume din care se turna apă la spălarea picioarelor. Având în vedere că apostolii, în timpul cinei, erau culcați pe „triclínium”, sprijiniți pe partea stângă, având mâna dreaptă liberă pentru a se servi, spălarea picioarelor nu putea fi făcută decât prin turnare. În ambientul biblic, spălarea picioarelor este în primul rând,un gest de primire a oaspeților și nu este o acțiune umilitoare sau servilă pentru cel care o face, din contra, exprimă respect, grijă, devotament ( 1Sam 25,41). Spălarea picioarelor este un gest caracteristic soției față de soț sau al mamei față de fiu. Există multe interpretări diferite ale gestului spălării picioarelor, dar sunt greu de susținut: referința la Botez, Euharistie, Preoția comună, Căsătorie sau exemplu de umilință. Gestul lui Isus este un gest cu valențe multiple cristologice și morale, exprimând slujire, iubire, dăruire de sine. și a început să spele picioarele discipolilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. 6A venit deci la Símon Petru; acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli picioarele?”. 7Isus a răspuns și i-a zis: „Ceea ce fac eu, tu nu știi acum, dar vei cunoaște după aceasta”. 8Petru i-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!”. Isus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla#13,8 Există o întreagă tradiție în ceea ce privește importanța spălării picioarelor pentru a se putea apropia de locul sfânt, de Dumnezeu (Ex 3,5; 30,17-21; 40,30-32)., nu vei avea parte cu mine”#13,8 Expresia: „a avea parte” se aseamănă cu „a avea drept la moștenire” (Gen 31,14; Dt 10,9). În Noul Testament, indică soarta finală a drepților (Mt 24,51; Ap 20,6; 21,8 ).. 9Símon Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul”. 10Isus i-a zis: „Cine a făcut baie nu are nevoie să-și spele decât picioarele#13,10 Unele manuscrise vechi, importante, au: „nu trebuie să se spele”., căci este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți”. 11Căci îl știa pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: „Nu toți sunteți curați”.

12După ce le-a spălat picioarele, și-a luat hainele, s-a așezat iarăși la masă și le-a spus: „Înțelegeți ce am făcut pentru voi? 13Voi mă numiți «Învățătorul» și «Domnul» și bine spuneți, pentru că sunt. 14Așadar, dacă eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. 15Căci v-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut eu. 16Adevăr, adevăr vă spun: nu este servitorul mai mare decât stăpânul său și nici trimisul mai mare decât cel care l-a trimis. 17Știind acestea, fericiți sunteți dacă le faceți. 18Nu vorbesc despre voi toți; eu știu pe cine am ales, dar trebuie să se împlinească Scriptura: «Cel care mănâncă pâinea mea#13,18 Multe manuscrise au: „cu mine”; probabil sub influența textului din Mc 14,18. și-a ridicat călcâiul împotriva mea#13,18 Expresia este folosită în Ps 41,10 și se referă la un gest de dispreț, insultare, batjocură, constând dintr-o strâmbătură, scuturarea prafului contra cuiva, o lovitură cu piciorul în cel învins etc. Este în contrast cu gestul lui Isus de a spăla picioarele apostolilor.». 19Vă spun acestea de pe acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să credeți că eu sunt. 20Adevăr, adevăr vă spun: cine îl primește pe cel pe care îl voi trimite, pe mine mă primește, iar cine mă primește pe mine îl primește pe acela care m-a trimis”.

Dezvăluirea trădării lui Iúda

(Mt 26,20-25; Mc 14,17-21; Lc 22,21-23)

21După ce a spus acestea, Isus s-a tulburat în duh și a mărturisit: „Adevăr, adevăr vă spun: unul dintre voi mă va trăda”. 22Discipolii se uitau unii la alții, nedumeriți fiind în legătură cu cel despre care vorbește. 23Unul dintre discipolii lui, pe care îl iubea Isus, stătea la masă la pieptul lui Isus. 24Atunci, Símon Petru i-a făcut acestuia semn să se intereseze cine ar putea să fie cel despre care vorbește#13,24 Multe manuscrise prezintă forma directă: „Spune-ne despre cine vorbește!”.. 25El s-a aplecat, deci, pe pieptul lui Isus și i-a zis: „Doamne, cine este?”. 26Isus a răspuns: „Este acela pentru care voi întinge îmbucătura și i-o voi da”. Atunci, întingând îmbucătura, a luat-o#13,26 În unele manuscrise lipsește: „a luat-o”. și i-a dat-o lui Iúda Iscarióteanul, fiul lui Símon. 27După acea îmbucătură, a intrat Satana în el. Atunci, Isus i-a zis: „Ceea ce vrei să faci, fă repede!”. 28Dar niciunul dintre cei care stăteau la masă nu a înțeles#13,28 Lit.: „nu a știut”. de ce i-a spus aceasta. 29Și, cum Iúda ținea punga cu bani, unii au crezut că Isus îi spune: „Cumpără ceea ce ne trebuie pentru sărbătoare!” sau ca să dea ceva săracilor. 30Așadar, luând îmbucătura, [Iúda] a ieșit îndată. Și era noapte.

Porunca cea nouă

31După ce a ieșit el, Isus a spus: „Acum a fost glorificat Fiul Omului și Dumnezeu a fost glorificat în el, 32iar dacă Dumnezeu a fost glorificat în el#13,32 În multe manuscrise importante este omis: „dacă Dumnezeu a fost glorificat în el”., și Dumnezeu îl va glorifica în el însuși și-l va glorifica îndată. 33Copilași, încă puțin mai sunt cu voi. Mă veți căuta și – așa cum le-am spus iudeilor – vă spun acum și vouă: «Unde merg eu, voi nu puteți veni». 34Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum eu v-am iubit pe voi, așa să vă iubiți unii pe alții! 35Prin aceasta vor recunoaște toți că sunteți discipolii mei: dacă aveți dragoste unii față de alții”.

Prezicerea renegării lui Petru

(Mt 26,31-35; Mc 14,27-31; Lc 22,31-34)

36Símon Petru i-a spus: „Doamne, unde mergi?”. Isus i-a răspuns: „Unde merg eu, tu nu mă poți urma acum, dar mă vei urma după aceea#13,36 Lit.: „la sfârșit”.”. 37Petru i-a spus: „Doamne#13,37 Unele manuscrise omit: „Doamne”., de ce nu pot să te urmez acum? Îmi voi da#13,37 Lit.: „pune”. viața pentru tine!”. 38Isus a răspuns: „Îți vei da#13,38 Lit.: „pune”. viața pentru mine? Adevăr, adevăr îți spun: nu va cânta cocoșul până când mă vei renega de trei ori. #1,1 #3,11 #6,63 #Mt 26,17 #In 1,48 #In 2,4; 10,18 #In 1,10 #Mt 26,20 par. #Mt 4,1 #3,35 #1,1 #Lc 12,37; 17,7-10 #Mt 3,14 #14,26 #15,3 #1,48 #Mt 23,8-12 #Lc 22,24-30 #In 13,34; 15,12 #Fil 2,5.8 #Ef 5,2 #Mt 10,24 #Lc 6,40 #Is 56,2 #Iac 1,25 #6,70 #Ps 41,10 #14,29; 16,4 #8,24 #Mt 10,40 #Mc 9,37 #Lc 9,48 #19,26; 20,2; 21,7.20 #Lc 8,51 #13,2 #Lc 22,3 #1,48 #12,6 #8,12 #Mt 8,20 #1,14 #8,21 #1,1 #1In 2,8 #15,12.17 #Lev 19,18 #Mt 19,19; 22,39 #Lc 10,26 ș.u. #Dt 28,9-10 #Fap 4,32 #2,19 #8,21 #21,18-19

Currently Selected:

Ioan 13: VBRC2020

Highlight

Copy