Iacob 5

1Ei, voi bogaților! Plângeți văitându-vă din cauza nenoricirilor care vor veni peste voi. 2Bogăția voastră a putrezit și hainele voastre au fost roase de molii. 3Aurul vostru și argintul au ruginit, iar rugina#5,3 Lit.: „veninul”. lor va fi o mărturie împotriva voastră și va devora trupurile voastre ca focul. Ați adunat comori pentru zilele de pe urmă!

4Iată, plata pe care voi ați reținut-o de la lucrătorii care au secerat ogoarele voastre strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns până la urechile Domnului Sabaót#5,4 Autorul exprimă acest concept despre plata nedată lucrătorilor, reluând o temă din Vechiul Testament: strigătul celor oprimați, în special al muncitorilor neplătiți, ajunge până la Dumnezeu (cf. Dt 24,15; Is 5,9; Ier 22,13; Mal 3,5), iar Dumnezeu, care este atotputernic (lit.: „Sabaòt”, adică „Dumnezeul oștirilor”), nu rămâne insensibil și inactiv. El va interveni în „ziua sa” care, pentru cei bogați, va fi ca o zi de măcel. Aceștia sunt asemănați cu animalele care sunt îngrășate pentru ziua măcelului.! 5Voi ați trăit pe pământ în lux și în plăceri; v-ați îngrășat inimile pentru ziua tăierii#5,5 Sau „înjunghierii”.. 6L-ați osândit și l-ați ucis pe cel drept, iar el nu vi s-a împotrivit.

Îndemn la răbdare în așteptarea Domnului

7Așadar, fraților, fiți îndelung răbdători până la venirea Domnului. Iată că agricultorul așteaptă rodul prețios al pământului având răbdare ca să primească ploaia timpurie și cea târzie#5,7 În multe manuscrise, textul este: „ca să o primească pe cea timpurie și pe cea târzie”. Altele: „ca să primească rodul timpuriu și cel târziu”. Cu privire la clima Palestínei, ploaia timpurie este cea din octombrie-noiembrie, iar ploaia târzie este în martie-aprilie.. 8Fiți și voi îndelung răbdători, întăriți-vă inimile, pentru că venirea Domnului este aproape! 9Nu vă plângeți, fraților, unii împotriva altora, ca să nu fiți judecați; iată că judecătorul este la ușă. 10Fraților, luați-i ca exemplu de suferință și de îndelungă răbdare pe profeții care au vorbit în numele Domnului!

11Iată, noi îi numim fericiți pe cei care au fost perseverenți! Ați auzit de răbdarea lui Iob și ați văzut [ce a făcut] Domnul pentru el în cele din urmă, pentru că Domnul este milostiv și îndurător.

12Înainte de toate, frații mei, să nu jurați nici pe cer, nici pe pământ și nici vreun alt fel de jurământ [să nu faceți]! Pentru voi, da să fie da și nu să fie nu, ca să nu cădeți sub judecată!

13Este cineva dintre voi în suferință? Să se roage! Este cineva bine dispus? Să cânte psalmi! 14Este cineva dintre voi bolnav? Să-i cheme pe preoții#5,14 Lit.: „prezbiterii”. Este vorba de cei care, în viața comunității, au o funcție de responsabilitate, de conducere reală, chiar dacă este greu de precizat în elementele sale concrete (cf. Fap 11,30; 14,23; 15,4.6.22.23; 16,4; 20,17; 21,18; 1Tim 5,1.2.17; Tit 1,5; 2In 1; 3In). Bătrânii comunității nu se limitează la o vizită de curtoazie: ei desfășoară un ritual detaliat, alcătuit din rugăciuni speciale și din ungeri săvârșite „în numele”, „cu autoritatea” și „cu puterea” proprie Domnului. Efectele acestui rit le depășesc cu mult pe cele descrise în ungerile iudaice: „rugăciunea credinței”, însoțită de o credință corespunzătoare, „îl va mântui” spiritual pe cel bolnav: adică „Domnul îl va mângâia”, așa cum a făcut-o deja în viața sa pământească (cf. Mc 1,31; 9,27; în ambele cazuri este folosit același verb întâlnit și în Iac 5,14 și care poate să însemne și „a învia”), dându-i o nouă energie fizică și morală în vederea mântuirii dobândite la învierea finală. O acțiune de acest fel este insinuată în ungerea pe care discipolii o fac la porunca lui Isus (Mc 6,13). Dacă apoi – aceasta este o posibilitate – bolnavul are păcate; ele vor fi iertate ca efect al acestei mântuiri, al acestei mângâieri. Textul din Scrisoarea lui Iacòb are o încărcătură dogmatică specială: Biserica l-a pus ca fundament biblic în practica sacramentului Ungerii Bolnavilor. Bisericii și ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului! 15Iar rugăciunea făcută cu credință îl va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, iar dacă a săvârșit păcate, i se vor ierta. 16Așadar, mărturisiți-vă păcatele unii altora și rugați-vă unii pentru alții ca să fiți vindecați! Rugăciunea stăruitoare#5,16 Lit.: „cu putere”. a celui drept poate înfăptui multe. 17Ilíe era un om cu slăbiciuni, asemenea nouă, dar s-a rugat cu stăruință#5,17 Lit.: „cu rugăciune”. să nu plouă și nu a plouat pe pământ trei ani și șase luni. 18Apoi s-a rugat din nou și cerul a dat ploaie, iar pământul a produs#5,18 Sau „a făcut să încolțească”. rodul său.

19Frații mei, dacă cineva dintre voi rătăcește departe de adevăr și un altul îl întoarce, 20să știe#5,20 O serie de manuscrise au: „să știți!”. că cel care îl întoarce pe un păcătos de pe drumul rătăcit își va salva sufletul de la moarte#5,20 Multe manuscrise au: „își va mântui sufletul”. și va acoperi o mulțime de păcate. #Lc 6,24 #Sir 29,9-11 #Is 30,27 #Ps 21,10 #Lev 19,13 #Dt 24,14-15 #Mal 3,5 #Gen 4,10 #Is 5,7 #Ier 12,1-3; 25,34 #Lc 16,19-25 #Lc 21,19 #Evr 10,36-39 #Mc 4,26-29 #Dt 11,14 #Ier 5,24 #Il 2,23 #1Tes 3,13 #Fil 4,5 #Mc 13,29 #Ap 3,20 #Dan 12,12 #Iob 1,21-22 #Ex 34,6 #Ps 103,8; 111,4 #Ps 50,15 #Fap 16,25 #Fap 12,5 #1Rg 17,1; 18,1 #Ap 11,6 #1Rg 18,42 #Gal 6,1 #Ps 51,15 #Ps 32,1

Currently Selected:

Iacob 5: VBRC2020

Highlight

Copy