Qohelet 6

1Este un rău pe care l-am văzut sub soare și care era mare asupra oamenilor.

2Este un om căruia Dumnezeu i-a dat bogăție, avere și glorie și nu-i lipsea nimic din tot ceea ce sufletul său își dorea, dar Dumnezeu nu i-a dat putere să mănânce din ele, ci un străin le mănâncă. Și aceasta este deșertăciune și o mare slăbiciune.

Lungimea vieții și decepțiile ei

3Dacă unui om i se nasc o sută [de fii] și dacă trăiește mulți ani – oricât de multe ar fi zilele anilor săi – dar sufletul lui nu se satură de bunuri#6,3 Este cazul cel mai generic și cel mai înspăimântător dintre toate. Se poate întâmpla ca totul să meargă bine, ca unul să nu aibă nimic de care să se plângă, dar care totuși să nu fie mulțumit și, de fapt, să se plângă de toate. și nici nu are un mormânt#6,3 Este culmea nenorocirii a muri fără a avea un mormânt, ceea ce înseamnă dispariția amintirii., am zis: e mai bine pentru un avorton decât pentru el.

4Căci acesta vine în deșertăciune și se duce în întuneric, iar numele lui este acoperit de întuneric.

5El nu a văzut nici soarele și nu l-a cunoscut, și totuși odihna lui este mai mare decât a acestuia#6,5 Qohelèt nu este un pesimist care nu știe să aprecieze viața, care să nu-i simtă frumusețea. Soarele este simbolul întregii frumuseți care-l înconjoară. Așadar, a se bucura de frumusețe este o valoare, chiar dacă omul sesizează că nu este valoarea adevărată, întrucât totul se va sfârși cu moartea..

6Chiar dacă ar avea de două ori câte o mie de ani și nu ar vedea binele, oare nu merge în același loc cu toți?

Omul rămâne nesatisfăcut#6,7 V. 7-12 sunt greu de înțeles. Desfășurarea aparentă a ideilor este aceasta: dacă omul muncește, o face ca să mănânce (cf. Prov 16,26); dar el este incapabil să-și satisfacă toate dorințele, indiferent că este înțelept sau nesimțit, că luptă ca un sărac pentru a depăși dificultățile. Este mai bine să se înfrâneze decât să alerge și să întrețină speranțele deșarte. Omul trebuie să trăiască momentul prezent; trecutul este cel care este și omul trebuie să fie realist. Este inutil a-l chema la judecată pe Dumnezeu. Omul nu știe nici măcar ceea ce i se potrivește în scurta sa existență. Cu atât mai puțin știe ce se va petrece după moartea lui.

7Toată truda omului este pentru gura lui, și totuși sufletul lui nu se satură#6,7 Lit.: „nu se umple”..

8Ce avantaj are înțeleptul față de nesimțit? Și ce-i [folosește] celui umil să știe că merge înaintea celor vii?

9Mai bine să vezi cu ochii decât să ai un suflet frământat#6,9 Lit.: „care umblă”.. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.

10Ceea ce este deja i s-a pus numele și este cunoscut ceea ce este omul: el nu poate să se judece cu cel care este mai puternic decât el.

11Căci sunt lucruri multe care măresc deșertăciunea: ce avantaj are omul?

12Cine știe ce este bine pentru om în viață? În timpul#6,12 Lit.: „numărul”. zilelor vieții lui deșarte, el este făcut ca o umbră. Cine poate să-i facă cunoscut omului ce va fi după el sub soare? #Lc 12,19-20 #2,18; Prov 5,10 #Sir 14,4 #Iob 3,11 #3,20; Sir 41,4 #2,15 #1,14 #5,2 #9,9 #Ps 102,12; 109,23; Iob 14,2

Currently Selected:

Qohelet 6: VBRC2020

Highlight

Copy