Qohelet 1
1
I. PARTEA ÎNTÂI
Omul, în fața limitelor sale
1Cuvintele lui Qohelét#1,1 Sau „Ecleziàstul” („omul comunității”), adică maestrul, oratorul, sau reprezentantul comunității, publicul personificat care, obosit de învățătura clasică, ia, la rândul său, cuvântul.,
fiul lui Davíd, rege în Ierusalím#1,1 Ficțiune literară care îl identifică pe autor cu Solomòn, înțeleptul prin excelență (1Rg 5,9-14)..
2Deșertăciunea deșertăciunilor#1,2 Expresia are valoare superlativă, la fel ca sintagma „cântarea cântărilor”. Deșertăciunea (de 37 de ori în Qohelèt) redă cuvântul ebraic „hebel”, care înseamnă „suflare, vapori” și face parte din repertoriul de imagini (apa, umbra, fumul etc.) care descriu, în poezia ebraică, fragilitatea umană. Termenul și-a pierdut semnificația concretă și evocă, în Qohelèt, esența iluzorie a lucrurilor și, în consecință, deziluzia rezervată omului. Este același cuvânt cu numele proriu „Àbel” din Gen 4,2.
– spune Qohelét –
deșertăciunea deșertăciunilor,
toate sunt deșertăciune!
3Ce folos#1,3 Cuvânt propriu lui Qohelèt (apare de 10 ori), care înseamnă „beneficiu, avantaj”. are omul din toată truda lui
cu care trudește#1,3 Ebraicul „ʿāmāl” evocă deseori munca împovărătoare a sclavului (cf. Dt 26,7), de unde derivă nuanța de „pedeapsă, suferință”. sub soare?#1,3 Expresie care nu se mai întâlnește în Biblie. Probabil provine din cultura comună în Bazinul Mării Mediterane: omul este „sub” și nu are sens să caute ce se află deasupra cerului. Destinul omului este sub cer.
4O generație trece, o generație vine,
dar pământul rămâne mereu#1,4 Fraza poate avea două semnificații: 1) totul se mișcă pe pământ, dar acesta nu se schimbă niciodată; 2) generațiile trec, dar aspectul istoriei este mereu același..
5Soarele răsare, soarele apune,
tânjește spre locul de unde va răsări.
6Vântul merge spre sud
și se întoarce spre nord,
se învârte și înconjoară
și se întoarce vântul
pe circuitul său.
7Toate râurile curg#1,7 Lit.: „merg”. spre mare,
și marea nu se umple:
spre locurile de unde râurile curg,
acolo se întorc ca să curgă#1,7 Pământul, soarele, vânturile și marea pot să reprezinte cele patru elemente primordiale ale cosmologiei grecești. Demitizate, aici nu sunt decât simple creaturi care nu pot să aducă nicio soluție misterului universului și al omului..
8Toate lucrurile#1,8 Literal, termenul se poate referi fie la cuvânt, fie la lucru. se frământă
și niciun om
nu poate să spună [de ce];
ochiul nu se satură să vadă
și urechea nu se umple
cu ceea ce aude.
9Ceea ce a fost va mai fi
și ceea ce s-a făcut se va mai face:
nu este nimic nou sub soare#1,9 Consecința acestei legi a repetiției între anumite limite este că pe pământ nu va fi niciodată nimic nou. Ideea nu trebuie înțeleasă ca și cum oamenii nu ar trebui să facă mereu alte lucruri. Realitățile vor fi numai din punct de vedere calitativ mereu egale, întrucât omul, așa cum se spune în Qoh 9,1, va continua mereu să iubească și să urască, chiar dacă nu știe pentru ce face una sau alta: omul a fost făcut astfel și nu poate să se schimbe, chiar dacă poate să nu-i placă, pentru că ceea ce e strâmb nu se poate îndrepta (Qoh 1,15)..
10Ar putea fi un lucru
despre care să se spună:
„Iată, acesta este nou!”,
dar el a fost deja în vremurile
care au fost înaintea noastră.
11Nu este amintire
despre cele care au fost mai înainte
și nici nu va fi amintire
despre cele care vor fi la sfârșit
la cei care vor fi după.
Mărturisirea regelui Solomón#1,12 Autorul nu se jenează să arate eșecul experiențelor în timpul unei domnii care a fost, pentru Israèl, epoca de aur a înțelepciunii și a bunăstării. În felul acesta, părintele înțelepciunii tradiționale a eșuat în tentativele sale de a găsi fericirea.
12Eu, Qohelét, am fost rege peste Israél, în Ierusalím. 13Mi-am pus la inimă să caut și să cercetez cu înțelepciune#1,13 Aici, aluzia este la o facultate umană prin care Qohelèt realizează cercetările sale. Pare să indice suma tuturor facultăților intelective și corespunde rațiunii omului, dar include și capacitatea de a se descurca în viață. tot ceea ce s-a făcut sub cer; aceasta este o îndeletnicire pe care a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să se chinuie cu ea. 14Am văzut toate lucrările care s-au făcut sub soare și, iată, totul este deșertăciune și goană după vânt!#1,14 Cuvântul aramaic „rᵊʿût” înseamnă „dorință, căutare, ambiție”.
15Ceea ce este strâmb
nu se poate îndrepta#1,15 Adică, dincolo de metaforă, legile naturii nu pot fi modificate, chiar dacă pentru om sunt greu de suportat.
și ceea ce lipsește
nu se poate număra#1,15 Expresia arată ceea ce nu cade sub simțuri și nu poate fi numărat de om. Se subliniază astfel că posibilitatea de cunoaștere a omului este limitată și este astfel pentru că însăși capacitatea de experimentare e limitată..
16Mi-am zis eu în inima mea: „Iată, eu am crescut și am adunat mai mult decât toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalím și inima mea a văzut înmulțindu-se înțelepciunea și cunoașterea! 17Mi-am pus la inimă să cunosc înțelepciunea#1,17 Termenul ebraic „daʿat” (= „cunoaștere”) este aici sinonim cu „Hokmâ” (= „înțelepciune”). În cântarea Ànei din 1Sam 2,4, Dumnezeu, care acționează în istorie, este numit „Dumnezeul cunoașterii”. și să cunosc prostia și nebunia. Dar recunosc că și acestea sunt goană după vânt.
18Căci în multă înțelepciune
este multă indignare
și dacă se adaugă cunoaștere,
se adaugă și chin”. #2,11.17; 11,8; 12,8; Ps 62,10; Rom 8,20 #2,20.22; 5,17; 9,9 #Sir 14,18 #Sir 40,11 #2,12; 3,15 #2,16 #2,9 #7,25; 8,16 #3,10 #2,11.17.26; 4,4.6.16; 6,9 #7,13 #12,9; 1Rg 3,12; 5,9-10; 10,1-13.23-24; Sir 47,14-17
Currently Selected:
Qohelet 1: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași