Numeri 3
3
Familia lui Aaron
1Iată-i pe fiii ce-i avea
Aron, în vremea când vorbea,
Pe muntele Sinaiului,
Domnul, cu Moise. Fiii lui
2Au fost: Nadab – primul născut;
Abihu-apoi a apărut,
Urmat fiind de Eleazar,
Iar la sfârșit, de Itamar.
3În felu-acesta, s-au numit
Fiii pe cari i-a dobândit
Aron, în lume. Acești frați
Au fost, în urmă, închinați
Lui Dumnezeu, ca să Îi fie,
În slujbă puși, la preoție.
Ei trebuit-au să primească,Întâi, ungerea preoțească.
4Nadab și-Abihu au murit –
Atuncea când au îndrăznit
S-aducă-n fața Domnului,
Un foc străin, pe-altarul Lui,
În a Sinaiului pustiu –
Fără să fi avut vreun fiu.
Cei care-n urmă au slujit,
Ca preoți, după ce-au pierit
Cei doi fii, fost-au Eleazar
Și al său frate, Itamar.
În fața lui Aron, apoi,
Și-au împlinit slujba cei doi.
Slujba leviților
5Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
6„Pe a lui Levi seminție,
Să o apropii, ca să fie
‘Naintea lui Aron adusă
Și-n slujba preotului, pusă.
7Să aibă grijă, ne-ncetat,
De tot ceea ce este dat
În paza lor și, negreșit,
De tot ce este poruncit,
Poporului lui Israel.
Vor împlini, în acest fel –
Leviții – slujba cortului
Și au să stea-naintea lui.
8Ei, de uneltele pe care
Al întâlnirii cort le are,
Mereu, trebuie să-ngrijească
Și de asemeni, să păzească
Tot ceea ce s-a poruncit,
Lui Israel. Ei, negreșit,
Vor face slujba cortului
Și vor veghea asupra lui.
9Tu, pe Leviții care-i ai,
Lui frate’ tău Aron, să-i dai
Și-asemenea, fiilor lui.
Din partea Israelului,
În totul, ei să fie dați,
Pentru Aron – să nu uitați!
10Aron și-ai lui fii să păzească
Slujba primită, preoțească.
Străinul care a venit,
La voi și-n urmă, a-ndrăznit
Să se apropie, să știți,
Cu moartea, să îl pedepsiți.”
11Domnul, pe Moise, l-a chemat
Și-n acest fel, a cuvântat:
12„Iată, cu cale am găsit
Ca să Îmi iau neamul Levit,
Din mijlocul lui Israel;
Înlocuiesc, în acest fel,
Pe-ntâi născuții din popor,
Cu ramura Leviților.
Deci a lui Levi seminție
A Mea va trebui să fie.
13Căci orșicare-ntâi născut
Este al Meu. Cum ați văzut
Când în Egipt ați locuit,
În ziua-n care i-am lovit
Pe-ntâi născuții țării, Eu –
Mie – Mi-am închinat, mereu,
Pe cei dintâi născuți, pe care
Poporul Israel îi are –
Fie din neamul omenesc,
Fie din cel dobitocesc.
Primii născuți, ai Mei sunt! Eu
Sunt – și voi fi – Domnul, mereu.”
Familiile leviților
14În a Sinaiului pustie,
Fusese Moise – cum se știe –
Atunci când Domnul i-a vorbit.
Iată dar, ce i-a poruncit:
15„Să mergi și pe-ai lui Levi fii,
Să-i numeri, căci voiesc să-i știi,
După familiile lor
Și casele părinților.
Vreau dar, ca să se socotească
Toți cei de parte bărbătească.
Să-i iei de la o lună-n sus,
Și să îi numeri, cum am spus.”
16Așa cum Domnul a cerut,
Moise, întocmai, a făcut.
17Iată acum, cum s-au numit
Cei cari, din Levi, au ieșit:
Primul, Gherșon, a fost chemat;
Al doilea fiu este Chehat
Și-apoi, în urmă, a venit
Cel cari, Merari, s-a numit.
18Iată numele fiilor –
După familiile lor –
Pe cari Gherșon i-a zămislit:
Libni a fost primul venit,
Iar cel de-al doilea e Șimei.
19Iată-i acuma, pe acei
Pe care i-a avut Chehat:
Amram, întâiul s-a chemat;
Al doile-ai Ițehar numit;
Hebron, al treilea, a venit,
Iar ultimul e Uziel.
20Merari a avut și el
Doi fii. Întâiul s-a chemat
Malhi, iar Muși i-a urmat.
Iată familiile lor –
Cele ale Leviților:
21De la Gherșon, au provenit
Șimei și Libni, negreșit.
Astfel, familiile lor
Sunt ale Gherșoniților.
22Cei care fost-au numărați,
Adică toți acei bărbați,
De la o vârstă – cum s-a spus –
Pornind de la o lună-n sus,
Au fost, atuncea, șapte mii
Cinci sute, de-ai lui Gherșon fii.
23Locul familiilor lor
Din casa Gherșoniților,
Era-n spatele cortului
Către apusul soarelui.
24Cel care e conducător,
Al casei Gherșoniților,
E Elisaf. Bărbatu-acel
Este feciorul lui Lael.
25În ce privește cortul, lor –
Adică Gherșoniților –
Iată ce li s–a–ncredințat
În a lor grijă, ne–ncetat:
Întâi, locașul cortului
Precum și-acoperișul lui,
Și-asemenea perdeaua care
E așezată la intrare;
26Pânzele curții cortului,
Perdeaua porții curții lui
Și toate funiile care,
Cortul, în slujba sa, le are.
27De la Chehat, au provenit
Toți Amramiții; au ieșit
Ițehariții, Hebroniții
Și-apoi, la urmă, Uzieliții.
Astfel, familiile lor,
Sunt ale Chehatiților.
28Cei care fost-au numărați,
Adică toți acei bărbați,
De la o vârstă – cum s-a spus –
Pornind de la o lună-n sus,
Au fost, atuncea, la opt mii
Și șase sute de copii
Cari, din Chehat, au provenit;
Ei, cortu-n grijă, l-au primit.
29Familiile lui Chehat,
La miazăzi, s-au așezat.
30Cel care e conducător
Al casei Chehatiților,
Elițafan e. Omu-acel
Îi este fiu, lui Uziel.
31În grija lor, s-a-ncredințat
Chivotul, masa și-au urmat
Sfeșnicu-apoi, altarele,
Iar la sfârșit uneltele
Aflate-n slujba cortului,
Perdeaua dinlăuntrul lui
Și tot ce mai ținea de ea –
Adică de acea perdea.
32Cel care-a fost conducător,
Al caselor Leviților,
Era, atuncea, Eleazar –
Al lui Aron fiu. Așadar,
El îi veghea pe-acei bărbați
Care erau însărcinați
De-a îngriji locașul sfânt.
33Iată-i acum, pe cei ce sânt
De la Merari proveniți –
Cari, după el, au fost numiți –
Alcătuind familia lor –
Familia Merariților;
În număr, ei au fost doar doi:
Mahli și Muși mai apoi.
34Cei care fost-au numărați,
Adică toți acei bărbați,
De la o vârstă – cum s-a spus –
Pornind de la o lună-n sus,
Au fost de șase sute mii
Și două sute de copii
Ai lui Merari. Șeful lor –
35Al casei Merariților –
A fost, atuncea, Țuriel;
Abihail este acel
Pe care l-a avut drept tată.
36Iată dar, sarcina lăsată
În seamă la familia lor –
Acea a Merariților:
În rânduiala cortului,
Vegheau la scândurile lui,
Vegheau asupra drugilor,
La stâlpii și la talpa lor;
Uneltele – ținând de-acele
Lucruri ce li s-au dat – și ele
Lăsate-au fost în grija lor.
37Mai aveau grija stâlpilor
Ce, curtea cortului, formau,
Picioarele pe cari stăteau,
Țărușii, funiile lor
Pentru-ntărirea stâlpilor.
38Moise și-Aron cu fii lui,
Ședeau ‘naintea cortului,
Cu fața către răsărit,
Căci ei aveau de-ndeplinit
Ceea ce Domnul poruncise –
Cu Moise-atuncea când vorbise –
Referitor la Israel.
De-asemenea, străinu-acel
Cari, îndrăzneală, va avea
De cort de a se-apropia,
Urma să fie pedepsit,
Fiind, de moarte-astfel, lovit.
39Aron și Moise au făcut
Așa cum Domnul le-a cerut,
Și-au numărat pe toți cei care
Acest neam de Leviți îi are,
De la o vârstă – cum s-a spus –
Pornind de la o lună-n sus.
Au fost, în număr, acești fii,
De douăzeci și două mii.
Răscumpărarea întâilor născuți
40Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
„Numără-ntregul Israel.
Vei număra, acum, din el,
Pe cei de parte bărbătească.
Voiesc dar, să se socotească
Numai acei – precum am spus –
Pornind de la o lună-n sus.
Când ai să-i numeri pe acei –
Tu – după nume, ai să-i iei.
41Pe toți Leviții – pentru Mine –
Voiesc să-i iei, căci ei vor ține
Locul întâilor născuți
Care, de oameni, sunt făcuți.
Iar vitele Leviților
Vor ține locul vitelor
Întâi născute-n Israel!”
42Moise-a făcut, în acest fel,
Și toți acei întâi născuți,
În Israel, au fost trecuți
Apoi, în numărarea lui,
După porunca Domnului.
43Toți cei dintâi născuți bărbați,
Au fost, pe nume, numărați,
De la o vârstă – cum s-a spus –
Pornind de la o lună-n sus.
Sunt două’șidouă de mii – ei –
Și două sute șapte’șitrei.
44Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
45„Pe toți Leviții – pentru Mine –
Voiesc să-i iei, căci ei vor ține
Locul, întâilor născuți
Care, de oameni, sunt făcuți,
Iar vitele Leviților
Vor ține locul vitelor
Întâi născute-n Israel.
Leviții toți vor fi, astfel,
Închinați Mie, pe pământ,
Pentru că Eu, Eu Domnul sânt.
46Să faci apoi, răscumpărare,
Pentru întâi născuții care,
Cu două suteșapte’șitrei,
Mai mulți sunt, ca Leviții Mei.
Pentru ăști fii, din Israel,
Vei proceda în acest fel:
47Cinci sicli iei, de fiecare,
Folosind siclul ce îl are
Sfântul locaș – precum se cere –
Care-i de douăzeci de ghere.
48Acest argint ce îl primești,
Tu, lui Aron, să-l dăruiești –
Și-asemenea fiilor lui –
Căci trebuie ca să îl pui
Să fie drept răscumpărare
Apoi, în locul celor care
Au depășit numărul lor –
Acela al Leviților.”
49Moise-a luat argintul care
Era pentru răscumpărare,
Dat pentru toți acei bărbați
Care n-au fost răscumpărați
Prin numărul Leviților.
50Pentru răscumpărarea lor,
Argintul care s-a plătit,
În sicli fost-a prețuit:
Omie treisute șaizeci
Și cinci de sicli s-au strâns deci,
Luați după siclul pe care
Sfântul locaș, numai, îl are.
51Moise, argintul, l-a luat
Și lui Aron, apoi, l-a dat –
Și-asemenea fiilor lui –
După porunca Domnului.
Currently Selected:
Numeri 3: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
