Maleahi 2
2
1„Astă poruncă-i pentru toți,
Pentru cei care sunt preoți!
2Dacă n-o să Mă ascultați
Și dacă slavă n-o să-I dați
Numelui Meu, arunc în voi
Blestemul și blestem apoi
Ceea ce-ați binecuvântat.
Aflați că am și blestemat,
Căci loc, în inimi, n-ați găsit,
Pentru ceea ce-am poruncit” –
A cuvântat Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are.
3Sămânța, Eu vă nimicesc
Și-n față am să vă zvârlesc
Baliga vitelor pe care
Mi le jertfiți, fără-ncetare.
Alăturea de ele-apoi,
Luați aveți să fiți și voi.
4Veți ști atunci, precum că Eu –
Doar pentru legământul Meu
Care-i cu Levi încheiat –
Astă poruncă v-am lăsat,
Căci în picioare-am vrut să fie
Ăst legământ, pentru vecie” –
A cuvântat Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are.
5„Iată, ăst legământ al Meu,
Viață și pace, dă mereu.
Eu i l-am dat – de bună seamă –
De Mine ca să aibă teamă,
Iar el teamă a arătat
Și de-al Meu Nume-a tremurat.
6Căci Legea adevărului
Aflatu-s-a în gura lui
Și-astfel nimic nelegiuit,
Pe buze, nu i s-a găsit.
Cu Mine-a mers el, peste fire,
În pace și neprihănire
Și-apoi pe mulți i-a abătut
Din relele ce le-au făcut.
7Iată că preotu-i cel care
Știința-n paza lui o are.
De-aceea, doar din a lui gură,
Mereu, se-așteaptă-nvățătură,
Căci el este un sol pe care
Domnul oștirilor îl are.
8Din cale, voi v-ați abătut
Și-apoi din Lege ați făcut
Doar un prilej care să dea,
La mulți, putința de-a cădea,
Iar legământul încheiat
Cu Levi, voi l-ați încălcat” –
A cuvântat Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are.
9„Am să vă fac disprețuiți
Și o s-ajungeți înjosiți
În fața-ntregului popor,
Căci fețele oamenilor,
Neîncetat, voi le priveați
Atunci când Legea tălmăceați,
Și pentru că nu ați păzit
Căile ce le-am rânduit.”
Împotriva căsătoriilor cu femei străine
10N-avem un singur Tată noi?
Și nu un Dumnezeu, apoi,
E Cel care ne-a întocmit?
Atunci, de ce ne-am dovedit
Necredincioși fără-ncetare,
Unul față de altul, oare,
Încât ajuns-am de-am călcat
Și legământul încheiat
De către cei ce se vădeau
Cum că ai noști părinți erau?
11Iuda, și el – neîndoios –
S-a arătat necredincios.
Iată, în Iuda, printre voi –
Și în Ierusalim apoi,
Așa cum bine e știut –
O urâciune s-a făcut,
Fiindcă Iuda a spurcat
Ceea ce fost-a închinat
Doar Domnului – ce se vădește
Precum că Domnul mult iubește –
Luând pe fiica cea pe care
Un dumnezeu străin o are.
12Domnul va nimici pe cel
Care-a lucrat în acest fel.
Îl va zdrobi și pe cel care
Veghează și răspunderi are,
Și pe cel cari o să se ducă
Dar de mâncare să aducă
În fața Domnului aflat
În fruntea oștii așezat.
Pe toți aceștia – negreșit –
Din Iacov, îi va fi zdrobit.
13Iată dar, ce mai faceți voi:
Umpleți cu lacrimi, mai apoi,
Altarul Domnului, plângând
Și gemete mereu scoțând,
Astfel încât El nu mai poate
Privi la darurile toate
Ce le-ați adus și-astfel – vă zic –
El nu poate primi nimic
Din tot ceea ce ați adus
Și în a Lui față ați pus.
14Dacă, „De ce?”, voi întrebați,
Răspunsul ce îl căpătați
Este acesta: „Negreșit,
Domnul drept martor S-a vădit,
Căci între tine este – iată –
Și-ntre nevasta cea luată
În tinerețe – ne-ndoios –
Căreia-i ești necredincios,
Măcar că ți se dovedește
Tovarășe și te-nsoțește
Căci tu cu ea ai încheiat
Un legământ, când v-ați luat!
15Dar Dumnezeu nu este, oare,
Acela Unul singur care
Suflarea vieți-a pus în noi
Și-n viață ne-a păstrat apoi?
Și ce fel de cerință are
Acela Unul singur, oare?
Sămânță care te vădești
Cum că dumnezeiască ești!
Seama luați, neîndoios,
Și nimenea, necredincios,
Să nu-i fie soaței pe care,
Din tinerețea lui o are!
16„Căci despărțirea Îmi e Mie,
Urâtă, în căsătorie!” –
Domnul a zis, Cel cari mereu,
În Israel, e Dumnezeu.
„Urâți – de-asemeni – Îmi sunt Mie,
Aceia cari cu silnicie
Și-acoperă straiele lor” –
A zis Domnul oștirilor.
„Seamă luați și vă păziți!
Necredincioși, voi să nu fiți!”
Răsplata dumnezeiască
17Prin vorbele spuse de voi,
Pe Domnu-l obosiți apoi
Și-n urmă mai și cutezați,
Nepăsători, să întrebați:
„Oare, cu ce L-am obosit?”
Iată răspunsul potrivit:
„Prin faptul că ați zis: „Oricine
Va face rău, e primit bine
Și-i bun în fața Domnului,
Căci el este plăcerea Lui!”
Prin faptul că ați cuvântat
Și-ați îndrăznit de-ați întrebat:
„Unde e Cel care, mereu,
E al dreptății Dumnezeu?”
Currently Selected:
Maleahi 2: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
