Leviticul 24
24
Rânduieli privitoare la sfeșnic
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
2„Să poruncești, Eu te îndemn,
Să ți se-aducă untdelemn,
Să-l ai la sfeșnic, ne-ncetat,
Unde să ardă necurmat
Apoi, în candelele lui.
Deci ai să ceri poporului –
Copiilor lui Israel –
Ulei să-ți dea. Uleiu-acel
N-are să fie-amestecat,
Ci trebuie a fi curat
Și din măsline tescuite,
Ce sunt anume pregătite.
3Aron, uleiul dobândit,
Urmează a-l fi pregătit
Apoi, în fața Domnului,
Chiar în lăuntrul cortului,
„Al întâlnirii” denumit –
În locu-anume stabilit,
Dincoace de perdeaua care
E pusă ca despărțitoare.
În fața mărturiei Mele,
Să pună-n candelele-acele,
Uleiu-anume pregătit.
El arde-va, necontenit –
De-ndată ce se face seară,
Până când zori-au să apară –
În fața Domnului. Astfel
Aceasta – pentru Israel –
Este o lege, pe vecie,
Pe cari vor trebui s-o ție
Oamenii din al Meu popor,
Precum și toți urmașii lor.
4Pe sfeșnicul de aur, are
Să steie candelele care
Vor arde, pe brațele lui,
Mereu, în fața Domnului.”
Pâinile pentru punerea înainte
5„Douăsprezece turte, voi
Veți face, din făină-apoi –
Două zecimi de efă are
Ca să se ia, de fiecare.
6Pe două șiruri să le pui
Tu, înaintea Domnului,
Pe-o masă-anume așezată
Care, din aur, e lucrată.
Vei pune șase turte stând
Pe masă-n fiecare rând.
7Pe fiecare șir apoi,
Tămâie să mai puneți voi.
Ea trebuie a fi curată
Și, peste pâine, așezată –
Pentru aducere aminte,
A tot ce-a fost mai înainte –
Asemenea darului care
Este drept jertfă de mâncare
Adusă-n fața Domnului
Și arsă-n para focului.
8În orișice Sabat apoi,
Astfel de pâini, să puneți voi,
În fața Domnului Cel Sfânt.
Acesta e un legământ
Pe care-l fac, cu Israel
Și veșnic o să țină el.
9Pâinile-aduse – să se știe –
Pentru Aron, voiesc să fie
Și pentru cei cari fii îi sânt –
Să le mănânce-ntr-un loc sfânt.
Lucru prea sfânt e pentru ei –
Deci pentru preoții acei –
Aceste pâini, căci fiecare,
Parte-i din darul de mâncare,
Pus înaintea Domnului
Și ars de para focului.”
Pedeapsa împotriva hulitorilor și ucigașilor
10Un om – în tabără, venit –
Cu un bărbat israelit,
O ceartă-n urmă, a avut.
Omul acel era născut
Dintr-o evreică; tatăl lui
A fost fiu al Egiptului.
11Când se certau, omu-a hulit
Și-apoi, de furie orbit,
Frâu liber, gurii, el și-a dat
Și-ajuns-a de a blestemat
Numele Sfânt al Domnului.
Cei ce-auziră vorba lui,
Mâna, pe el, îndată-au pus
Și-apoi, la Moise, l-au adus.
Femeia cari l-a zămislit
Pe-acel om, fost-a Șelomit –
Fata lui Dibri era ea,
Iar după neam, din Dan, venea.
12Omul care a blestemat,
A fost, pe dată-ntemnițat,
Urmând ca Domnul să-i vorbească,
Lui Moise, și să-i poruncească
Ce trebuie făcut cu cel
Cari s-a purtat în acest fel.
13Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
14„Scoate-l afară, imediat,
Pe cel ce e întemnițat,
Pentru că, hule, a rostit!
Toți cei care l-au auzit,
Să se adune-n jurul lui
Și, peste capul omului,
Să-și pună mâna fiecare.
Apoi, întreaga adunare,
Cu pietre, îl va fi lovit,
Până când el va fi pierit.
15Copiilor lui Israel,
Să le vorbești, în acest fel:
„Oricine-i cel ce-a cutezat,
Pe Domnul, de-a-L fi blestemat,
Pentru păcatul săvârșit,
Are să fie pedepsit.
16Cel care-n nebunia lui,
Va blestema, al Domnului
Sfânt Nume, fi-va pedepsit:
Cu pietre, trebuie lovit,
De către-ntreaga adunare,
Până când omu-acela moare.
Oricine-ar fi omul acel –
Străin sau băștinaș – la fel,
Dacă pe Domnul L-a hulit,
Are să fie pedepsit.
17Atunci când unul, bunăoară,
Lovind pe altul, îl omoară,
Acela care a lovit,
Cu moartea, fi-va pedepsit.
18Cel ce ucide-un dobitoc,
Trebuie-a da altul, în loc,
Căci asta e a Mea povață:
Plătiți cu viața, pentru viață.
19Atunci când întâmpla-se-va
Ca să rănească cineva,
Pe-al său aproape, negreșit,
La rândul său, va fi rănit.
20Frântură dați, pentru frântură.
Veți folosi astă măsură,
Mereu. Deci să luați aminte:
Ochi pentru ochi, dinte la dinte.
Cel care, răni, a săvârșit,
La rândul său va fi rănit.
21Cine ucide-un dobitoc,
Are să dea un altu-n loc.
Acela care l-a lovit
Pe un alt om – și a pierit –
Să fie răsplătit la fel:
Ucis trebuie a fi el.
22Aceeași lege, să se știe
Cum că va trebui să fie
Pentru fiii lui Israel,
Cât și pentru străini, la fel.
Eu sunt al vostru Dumnezeu
Și Eu sunt Domnul, tot mereu.”
23Moise, precum i-a poruncit
Domnul să spună, a vorbit
Copiilor lui Israel.
L-au scos afar’ apoi, pe cel
Care-a hulit, și l-au ucis
Cu pietre, precum Domnu-a zis.
Currently Selected:
Leviticul 24: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
