Faptele apostolilor 1
1
Înălțarea lui Iisus
1Întâia-mi carte, Teofile,
Vorbitu-ți-a-n ale ei file,
De tot ceea ce a făcut
Iisus, chiar cum a început
Când a pornit să îi învețe,
Pe oameni, și să dea povețe –
2De la-nceputuri, până când,
La cer, S-a înălțat, zburând,
După ce mai întâi a dat,
Prin Duhul Sfânt, și a lăsat
Apostolilor Lui, atunci,
Acolo, ale Lui porunci.
3După ce-a pătimit, Iisus,
La ucenicii Săi, S-a dus;
În fața lor, S-a-nfățișat
Și, tuturor, dovezi le-a dat,
Că viu e – dragă Teofile –
Un timp de patruzeci de zile,
În care le-a vorbit, mereu,
Pe larg, de a lui Dumnezeu
4Împărăție. Apoi, El
Le-a poruncit, ca-n locu-acel –
Deci la Ierusalim – să stea,
Până când o să li se dea,
A Tatălui, făgăduință,
„De care, voi aveți știință,
Din vorbele ce vi le-am spus,
Chiar Eu”, a zis Domnul Iisus.
5„Ioan, cu apă-a botezat.
Voi, însă, veți fi căpătat,
Nu după mult timp – căci mai sânt
Puține zile – Duhul Sfânt.
De-aceea zic: să nu plecați,
Până când fi-veți botezați”.
6Apostolii L-au întrebat,
Când iar, cu toți, s-au adunat:
„Doamne, în acest timp, gândești
Că vrei ca să statornicești,
Aici, iar, a lui Israel
Împărăție?” Însă, El
7Le-a zis: „Curioși, să nu mai fiți,
Căci voi nu trebuie să știți
Nici vremuri, nici soroace. Toate,
De Tatăl Meu, au fost păstrate,
Sub stăpânirea Sa. Ci voi,
8Putere, veți primi apoi,
Când Duhul Sfânt o să coboare,
Din ceruri, peste fiecare,
Și-n felu-acesta, întăriți,
Martorii Mei, aveți să fiți,
Aici, chiar unde ne găsim –
Adică în Ierusalim –
Precum și în toată Iudeea,
Samaria, iar – după-aceea –
Pe-ntinderea pământului,
Până la marginile lui.”
9Când a sfârșit de cuvântat,
La cer, ușor, S-a înălțat
Și-n urmă, a venit un nor,
Cari L-a ascuns, de ochii lor.
10Pe când ședeau ei, neclintiți –
Spre cer, cu ochii, pironiți –
În haine albe-nveșmântați,
Li se-arătară doi bărbați,
11Care i-au întrebat apoi:
„De ce priviți, spre ceruri, voi,
Bărbați Galileeni? Iisus,
Cel care-n slăvi S-a-nălțat, sus –
Cel care pân’ acum a fost
Aicea, în mijlocul vost’ –
La fel, va reveni, curând,
Cum L-ați văzut, la cer, mergând.”
Întoarcerea apostolilor
12Ei, spre Ierusalim, apoi,
Luară drumul, înapoi,
Din Muntele Măslinilor.
Ajuns-a, iute, ceata lor,
Căci muntele – așa cum știm –
E chiar lângă Ierusalim,
Cam la lungimea drumului,
Din zilele Sabatului.
13Sosind, în casă, au intrat
Și, în odaie, au urcat,
Unde – de obicei – ședeau.
Atunci, acolo, se aflau
Petru, Iacov, Ioan, Andrei;
De-asemenea, erau cu ei,
Filip, Toma, Bartolomeu,
Matei, Iacov al lui Alfeu,
Simon – Zilotul, poreclit –
Și cel cari Iuda s-a numit –
14Fiu al lui Iacov. Toți stăteau
Și, într-un cuget, stăruiau,
Mereu, în rugăciuni. Cu ei,
Erau și câteva femei:
Maria – mama Domnului –
Iar, lângă ea, toți frații Lui.
Alegerea lui Matia
15Petru se ridică-n picioare,
Privi întreaga adunare –
O sută douăzeci de frați
Erau, acolo, adunați –
Iar apoi, zise: „Fraților,
16Cuvintele Scripturilor,
Care-s de Duhul Sfânt rostite,
Prin David, trebuie-mplinite;
Ele, de Iuda, ne-au vorbit –
De cel ce a călăuzit
Mulțimile, care s-au dus,
Ca să Îl prindă pe Iisus.
17Iuda, așa cum știți și voi,
Era, în slujbă, ca și noi.
Părtaș era, cu noi, la fel,
Din al nost’ număr, fiind el.
18Omul acest a dobândit,
Cu bani – pe care i-a primit
Pentru a lui nelegiuire –
Un mic ogor. Toți avem știre,
Că după ceea ce-a făcut,
Cu capu-n jos, el a căzut
Și-astfel, în două, a crăpat,
Încât i s-au împrăștiat
Și măruntaiele. Noi știm
19Că ăst fapt, în Ierusalim,
De toată lumea-i cunoscut.
Tocmai de-aceea – ați văzut –
Ogorul, ce l-a dobândit,
E „Acheldama” denumit,
Căci tălmăcirea numelui
Este „Ogorul sângelui”.
20Într-adevăr, prin Psalmi, se scrie:
„Casa-i va rămânea pustie,
Căci nimeni nu va sta în ea!”
Iar „Slujba-i, altul să o ia!”
21Deci, din cei cari ne-au însoțit,
De când, cu noi, a viețuit
Domnul Iisus – de la Iordan,
22Când botezatu-L-a Ioan
Și până când a fost răpit,
La cer – trebuie rânduit
Unul, care să ne-nsoțească
Și care să se dovedească
A fi martor, al Domnului,
Martor al învierii Lui.”
23Pe doi inși, frații i-au trimis:
Pe Iosif – sau Barsaba zis –
Numit și Iust, și-a mai venit
Cel care Matia s-a numit.
24Apoi, toți au îngenunchiat
Și-o rugăciune-au înălțat:
„O, Doamne, Tu care privești
În inimi, să ne deslușești,
Care – din cei doi – vrei să fie
25Ales, pentru apostolie,
Pe Iuda, să-l înlocuiască
Și, slujba, să i-o împlinească.”
26Au tras la sorți și a ieșit
Că Iuda fi-va-nlocuit,
De către Matia, iar, astfel,
Apostol, a ajuns și el
Și, cu cei unsprezece-ndat’,
De-atuncea, fost-a numărat.
Currently Selected:
Faptele apostolilor 1: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca