2 Împărați 24
24
1Pe vremea lui, se potrivea
Că Nebucadențar domnea,
La Babilon, ca împărat.
El, la război, s-a ridicat,
Contra lui Ioiachim – cel care
Era, în Iuda, cel mai mare –
Și l-a învins pe împărat;
Iar Ioiachim s-a arătat –
Timp de trei ani – de-ai fi supus,
Făcând mereu, tot ce i-a spus.
După trei ani, s-a răzvrătit,
2Iar Dumnezeu a repezit
Asupra lui, cete-narmate
Cari, din Haldei, erau formate,
Din Sirieni și Amoniți
Și-asemenea, din Moabiți.
Cetele-acelea au căzut
Pe Ioiachim și l-au bătut,
Să se-mplinească, negreșit,
Cuvântul Domnului, rostit
Prin gurile prorocilor,
3Căci pe-al lui Iuda-ntreg popor,
Domnul voia să-l pedepsească,
Să-l lepede, să-l părăsească,
Din pricină că a văzut
Cât rău, Manase a făcut,
4Și pentru sângele vărsat –
Ce s-a vădit nevinovat –
Cu care, precum e știut,
Ierusalimul l-a umplut.
5Dar toate câte-au fost făcute
De Ioiachim, nu sunt trecute
În cărțile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraților
Care în Iuda au domnit?
6Când Ioiachim a adormit,
A fost și el adăugat
La neamul său. L-au îngropat
Și-apoi, în urmă-i, la domnie,
Al său fiu a urmat să vie,
Cari, Ioiachin, a fost chemat.
7Cel care fost-a împărat
Peste Egipt, n-a mai ieșit
Din țară, căci i-a fost răpit –
De împăratul cel pe care,
În frunte, Babilonu-l are –
Pământul ce se întindea
Pornind chiar de la albia
Pârâului Egiptului,
La matca Eufratului.
Ioiachin – Împresurarea Ierusalimului
8Când Ioiachin, la tron, venea,
Ani optsprezece împlinea,
Iar la Ierusalim a stat
Timp de trei luni, ca împărat.
Nehușta, mama sa-i chemată.
Aceasta îl avea, drept tată,
Pe Elnatan, cari se vădea
Că din Ierusalim venea.
9Asemenea tatălui său,
El a făcut ce este rău,
Astfel încât faptele lui
N-au fost pe placul Domnului.
10În vremea ‘ceea, se brodea
Că Nebucadențar domnea
În Babilon. Slujbașii lui,
Contra Ierusalimului,
Cu oaste mare, au plecat
Și-n urmă, l-au împresurat.
11Pe când slujbași-nconjurau
Cetatea și-o asediau,
Chiar Nebucadențar – cel care
Era, în Babilon, mai mare –
Veni la fața locului.
12Aflând despre sosirea lui,
În grabă, Ioiachin s-a dus
Să îl întâmpine, supus.
Pe împărat, l-a însoțit
Chiar mama sa, și-au mai venit
Și căpetenii, slujitori,
Precum și marii dregători.
Dar împăratul cel pe care,
În frunte, Babilonu-l are,
A poruncit a fi luat
Prins, al lui Iuda împărat.
Când Ioiachin prins ajungea,
Opt ani, ca împărat, făcea.
13Apoi, cel care a domnit
În Babilon, a jefuit
Averea Casei Domnului
Și-a casei împăratului.
A zdrobit vasele pe care
Templul lui Dumnezeu le are.
Vasele-acelea sfărâmate,
Din aur doar, erau lucrate,
De către Solomon, cel care
Fusese-n Israel, mai mare.
Acestea s-au înfăptuit,
Așa precum a glăsuit,
Atunci, cuvântul Domnului.
14Apoi, i-a dus în țara lui,
Ca robi, pe cei ce i-a aflat
Că la Ierusalim au stat.
Vitejii, toți, au fost luați
Și în robie aruncați,
Iar căpeteniile toate
Și ele roabe-au fost luate.
I-a înrobit și pe teslari
Și-asemenea și pe fierari.
Cei care, robi, au fost luați,
La zece mii sunt numărați.
Din al lui Iuda neam, scăpară
Cei mai săraci oameni din țară.
Aceștia n-au fost strămutați,
Ci ei în țară-au fost lăsați.
15Pe Ioiachin, l-au însoțit –
Atunci când fost-a înrobit,
În Babilon – și mama lui,
Nevestele-mpăratului,
Precum și dregătorii cari
Erau, în țară, cei mai mari.
Cu toții, robi, au fost luați
Și-apoi, în Babilon, mutați.
16De-asemeni, fost-au înrobiți
Războinicii cari, socotiți
La șapte mii sunt numărați.
Apoi, cei care-au fost luați
Din rândul cetei de teslari
Precum și-a celei de fierari,
A fi o mie s-au vădit.
De-asemeni, robi s-au pomenit
Toți oamenii buni de război.
Cu toții au fost duși apoi,
La Babilon. Ca împărat,
17În Iuda, fost-a așezat
Unchiul lui Ioiachin, cel care
Matania, drept nume, are.
Numele său a fost schimbat
Și, Zedechia, s-a chemat.
Zedechia
18Când Zedechia s-a suit,
Pe tron, în Iuda, și-a domnit,
Ani douăzeci și unu-avea
Și la Ierusalim ședea.
Ani unsprezece-a adunat,
Pe scaunul de împărat.
Fusese, Hamutal, chemată
Măicuța lui, iar al ei tată
E Ieremia, acel care,
Obârșie în Libna-și are.
19La fel ca-naintașul său –
Ca Ioiachim – el, numai rău,
Față de Domnul, a făcut,
Iar Domnului nu I-a plăcut.
20Toate câte s-au întâmplat,
S-au petrecut căci, mâniat,
Fusese Domnul, precum știm,
Pe Iuda și Ierusalim.
Și Zedechia s-a vădit,
În urmă, de-a fi răzvrătit
Contra-mpăratului pe care,
În frunte, Babilonu-l are.
Currently Selected:
2 Împărați 24: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
