1 Ioan 1
1
1„Ceea ce-a fost de la-nceput,
Ce-am auzit, ce am văzut
Cu ochii noștri, ce-am privit,
Ceea ce noi am pipăit
Cu mâinile și avem știre
De lucrurile cu privire
La viață – la al ei Cuvânt; –
2Căci viața – daru-acesta sfânt –
Acuma, fost-a arătată,
Iar noi, care-am văzut-o, iată
Că despre ea, mărturisim
Și, tuturora, vă vestim
De viața veșnică, aflată,
La Tatăl – nouă – arătată;
3Deci ce-am văzut și-am auzit,
Și vouă v-am împărtășit,
Ca astfel, să puteți și voi
În părtășie-a fi, cu noi.
Toată această părtășie,
Cu Tatăl, trebuie să fie
Și cu al Său Fiu – cum am spus –
Cu Domnul nost’, Hristos Iisus.
4Și-acum, vă scriem, ca să fie,
Deplină-a voastră bucurie.
5Vestea pe care-am auzit-o,
Chiar de la El am dobândit-o
Și, grabnic, iată că venim,
Ca să vă propovăduim
Cu drag, și vouă, astă veste,
Căci Dumnezeu, lumină, este,
Iar întunericul mișel,
N-a fost, și nu se află-n El.
6Umblând în beznă, tot mereu,
Spunând că noi – cu Dumnezeu –
În părtășie ne găsim,
E o dovadă că mințim.
7Dacă umblăm însă-n lumină –
Căci El, lumină, e, deplină –
Avem cu toții, părtășie,
Unii cu alții și, se știe,
Că sângele ce l-a vărsat
Hristos – al Său Fiu – ne-a spălat
De ale noastre mari păcate,
Care, astfel, au fost iertate.
8De zicem că n-avem păcat,
Ne înșelăm, neîncetat,
Și are să se vadă-apoi,
Că, adevăr, nu e, în noi.
9Dar dacă ne mărturisim
Păcatele, o să găsim
Că Domnul este credincios
Și-o să ne ierte, ne-ndoios,
Greșelile; a noastră fire –
De orișice nelegiuire –
Are să fie curățată
Și astfel, ea va fi curată.
10Atunci când zicem, negreșit,
Că noi nu am păcătuit,
Îl facem mincinos, pe El.
Dacă vorbim în acest fel,
Al Său Cuvânt – să știți și voi –
Că nu sălășluiește-n noi.”
Currently Selected:
1 Ioan 1: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
